duminică, 6 decembrie 2009

Sapunul care catifeleaza inima

M-am saturat sa te privesc cum taci si te uiti in gol...Iti spun in fuga "Ma duc sa fac un duş" si trantesc usa de la baie. Tu nici macar nu tresari, ramai asa, imun, ca si cum ai fi un mort in viata. Duşul asta o sa spele ultimele imagini care le mai am in minte,ultimele tale necuvinte...Ma simt atat de ciudat,de parca n-as fi,ma simt straina de tot ce ma inconjoara...Off...iar ai lasat capacul de la gelul de duş deschis. Nici macar forta sa-l inchid nu mai am...N-am citit niciodata ce contine un gel de duş...Ia sa vedem...Nu,nu data la care expira...Aaa...dar uite,expira in ziua in care implinim un an...Ce ironie!...Ingrediente : praf de pe soseaua ta cu un singur sens,balsam din flori de amintiri,cenusa lumanarilor pe care le-am aprins in cinstea iubirii,filele de jurnal in care am scris despre tine, pozele cu noi doi si cateva lacrimi...interesant...Ar merita sa ma spal cu toate astea,sa le irosesc...Dar vai!...Se pare ca cineva s-a gandit la asta inaintea mea. Tu. Ce egoist! Ai ramas cu tot ce era al meu,de-asta nu ma regasesc...Nu,n-am sa plang...O sa ma spal cu sapunul uitarii,o sa-mi fie mai bine...Ies din baie radiand de fericire,ba chiar fredonand o melodie vesela...Tu tresari...Eu te vad si incep sa tip...Strigatul meu te sperie.
Eu : -Cine esti si ce cauti aici?
Tu : -Hey,ce-ai patit? Sunt eu...
Eu : Imi pare rau,nu cunosc nici un "eu" in afara de mine.
Tu ma privesti surprins,iti iei haina si iesi...Ce bine! Pana te gandesti sa te intorci o sa schimb yala de la usa sufletului meu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu