vineri, 4 decembrie 2009

Despre o alifie numita dragoste

Ploua cu minciuni…probabil ai incercat sa-ti exprimi sentimentele,sa te faci auzit,dar nu ti-ai dat seama ca nu esti subtil…ca pana si un surd le percepe…Acum ninge cu praf de stele…luna cerne vise din inconstientul nebuloaselor sub anestezie…

Ce parfum!...miroase a tradare amestecata cu nepasare,lumina si inimi de frunze moarte...

Ceasul picura venin peste ranile tale cu fiecare doza de secunde...ar fi bine sa picure si niste matematica,o matematica a sufletului in care 1+1=1...

Taci!...Ajunge cu atata prefacatorie!...Mai bine ascult inima ursuletului de plus cu ochii migdalati si rani deschise.

Daca ti-as spune ca mai ai o singura sansa…ca poti sa-mi spui inca 10 cuvinte….care ar fi acelea ?...Ar fi tot minciuni?...Ar fi « Te iubesc mai mult decat ieri,dar mai putin decat maine » ?...Ah,dar stai…sunt 11…ar incalca regula jocului…dar cine a zis ca jocul e drept ?...Stii ce ?...Nu mai trebuie sa spui nimic…Pe cerul ochilor tai incep sa se adune norii,o sa se dezlantuie furtuna…dar asta nu-mi sperie zambetul,el si eu suntem singurii care nu mintim…Tacerea asta e asurzitoare…Dar vai !...Se pare ca a inceput ploaia in ochii tai…In sfarsit imi plange si mie cineva lacrimile…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu