Un sentiment bland de liniste repede m-a cuprins
Desigur, cheia a fost tot timpul la mine si nu am stiut
Nu te mai am sau poate prea putin eu te-am avut.
Privesc in colturile sufletului meu si caut stelele sinceritatii.
Sunt tot acolo unde le-am lasat ascunse-n taina noptii...
Mi-a fost teama ca mi le-ai furat,dar m-am speriat degeaba
Nu ai stiut sa-mi furi nimic fiindca prea repede te-a cuprins graba.
Adun stelele,le apun si le rasar pe cerul sperantei,
Ma scufund in noianul de vise si ma ridic apoi pe aripile credintei.
Nu te mai am, dar nu e deloc un pacat
E chiar o binecuvantare simtita cu adevarat.
Am gasit lumina cea adevarata pe ramuri ninse de decembrie...
Am sadit un zambet peste urma indiferentei tale tarzie,
Am gustat putin din fructul pasiunii si apoi l-am agatat sus pe ram,
Am uitat sa mai plang dupa tine chiar daca nu te mai am.
Amintirile nu mai dor fiindca in locul lor am sadit poeziile...
Sunt hrana sufletului meu si le adulmec cu toate ocaziile.
Nu te mai am si nu e numai o parere
E visul real spulberat intr-o deplina tacere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu