Dupa atatea falimente sentimentale.
E inutil sa speri ca nu te va uda
Ploaia de vorbe nespuse ce cade asupra ta.
E ciudat sa speri sa alergi pe campul cu spice de grau
Cand de fapt te-ai incarnat intr-o piatra tacuta de rau.
E aiurea sa crezi ca luna si soarele iti apartin de ziua ta
Cand nici macar nu ai sadit o dorinta in flacara lumanarii 17 de nea.
E imposibil sa-ti iau ceasul si "nu vreau"-ul dintre dinti
Ca si cum ar putea o secunda gravida sa-si nasca clipa intre sfinti.
E cam dificil sa crezi in lumina neagra si misterioasa a ochilor alora
Si in cheia din mana tremuranda ce va deschide poarta...o alta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu