Azi ploua cu lumina din ochii tai…Si cu numere…Daca o sa calculezi radical din dragostea mea pentru tine o sa-ti dea 2…doua maini impletite,a mea cu a ta…Acum ca ai plecat simt frigul dintre degete,frigul care s-a instalat in locul mainii tale…
Daca privesti spre rasarit vei vedea ca la orizont e un cerc de sori…rasare altul in fiecare zi,dupa noroc…Si lacatul marii din ochii tai?De ce nu lasi marea sa se dezlantuie? Pentru ca esti incapatanat,orgolios si nu o sa imi arati in veci ca-ti pasa,nu o sa lasi sa curga nici o lacrima…Zici ca inima iti plange destul,ca nu mai e nevoie sa-ti planga si ochii...Aiurea...Nu ti-a parut rau niciodata...
Iti picura logaritmi din unghii…logaritmi rosii inmuiati in sangele trandafirului care e singura amintire,care a ramas presat de timp intre filele unui roman de dragoste.
Nu o sa mai desenez inimioare si alte dulcegarii pe caiete ca o joaca de copii si nici nu o sa mai tresar cand vad trecand o masina care are numarul cu numele tau…Nu merita…
Si atunci o sa inveti sa mananci cate o bucata de timp. Doar asa o sa supravietuiesti foamei de parfumul meu.
Se sparge becul...sar scantei de iarba si acorduri de chitara. Iar am ramas pe intuneric. Intotdeauna e pana de curent cand ma gandesc la tine...uneori si pana de idei...
A fost doar un joc de-a lipitul etichetelor pe borcane. Ai lipit eticheta cu « DRAGOSTE » pe borcanul in care se afla « NIMIC ». Poate ca ai avut dreptate,poate te-ai gandit ca dragostea noastra e nula dupa ce ai calculat cu matematica aia…a sufletului tau.
Hey,cand pleci inchide usa…Nu vreau sa fiu tentata sa-ti numar ultimii pasi. Masor doar urmele necuvintelor,cuvintelor nerostite. Distanta e mare,sunt cativa kilometrii de ceata si eclipse de luna si mar intre tamplele noastre.
Am pierdut cerceii de la tine...Poate crezi ca nu e o intamplare,ca e ceva intentionat. Poti sa crezi ce vrei...I-am inlocuit cu frunze uscate si boabe de roua,dar simt lipsa lor,ma doare lipsa lor. Cerceii aia erau cele 2 cuvinte pe care mi le spuneai des,unul era un « te »,iar celalalt era « iubesc »…dar au fost,s-au dus…
Am gasit 2 nasturi de la camasa ta sub pat. Nu stiu cum de i-am zarit prin atata nisip si apa de mare ce se ascund acolo. O sa tii inapoiez la aniversarea lunii pline si a becurilor de Craciun aprinse in brad.
Aaa...era sa uit...cand pleci i-ati si jurnalul ca il stiu pe derost...si lasa cheile pe noptiera...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu