Om de zapada

Brrr!...Bine ca ai venit...Incepusera sa-mi inghete urmele palmilor tale de pe inima mea...Hai sa mergem acolo,aproape de mare...Nu,nu...aproape de cea din ochii tai,de oglinda...Ce involburata e marea! Lasa-ma sa topesc gheata din ea cu un sarut pe pleoapa!

Si acum ne-am aruncat in alta mare...una alba,de zapada. Cat de linistitor e sa simti cum danseaza fulgii de nea pe suprafata corpului tau,cum iti intra in oase raceala zapezii ca o moarte dulce,cum nu-ti pasa de nimic! Nici macar daca un trecator te striga si-ti spune sa te ridici de-acolo ca si cum i-ar pasa. Stiti ce? Nu vreau! Nu! Nu-mi pasa!

Hey,uite cum zambeste luna! E fericita de fericirea noastra. Si stelele...uite,toate cad pentru noi cum au cazut candva si bucatile inimilor noastre de pe bolta pe care scria "NOI"...Nu stiu care dintre noi a avut inima de leu sau de portelan,cert e ca amandoi am ramas fara...Acum mai simtim doar prin intermediul amintirilor...

Ne alergam pe aleea cu plopi fara sot...eu in papuci,tu in bocancii pe care i-ai primit in miezul verii. Dar mai bine ne alergam in picioarele goale ca doi copii...Hai sa dam timpul inapoi!