Un nou anotimp bate la usa,desigur cel al suferintei, si trebuie sa fac curat...din nou...
Deschid larg ferestrele si aer cu iz de sperante proaspete ma invadeaza. Acum aspir praful ce s-a depus pe visele neimplinite,uitate intr-un colt al gurii...aspir...si la o viata mai buna...
Cosul de gunoi e plin de scrisori parfumate de dragoste,de tradare si de lacrimi…E timpul sa dispara definitiv…Aaaa…era sa uit…trebuie sa aduc o galeata cu apa in care voi turna acid sentimental,saruturi si imbratisari...si un burete cu care o sa spal podeaua inimii...Sper sa nu alunec pe aici sa-mi rup picioarele gandirii...In sfarsit am terminat...E destul de dificil sa stergi atatea si sa sadesti zambete proaspete in ghivece vechi...Si cu pamantul ramas ce fac?...Pamantul asta negru de ura...Mai bine il pastrez pentru zambetele viitoare...Sunt extenuata...cad pe canapeaua patata de vise si cafea...Bun venit,anotimp nenorocit al suferintei!...Sper sa nu mai vina altul curand...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu