Miere din 30 de flori

Hei?...Unde esti?...Mi-au inghetat picioarele...Hai lasa cafeaua...bea-mi parfumul pielii...Lasa si desenatul...deseneaza doar cu genele tale flori pe peretii ochilor mei...Asa...da-mi mana,analizeaza-mi degetele,unghiile si zambetele pe care le-ai sadit intre degete... Lacrimile?Care lacrimi? Tu nu ai lasat capruiul sa curga din ochi,ai stiut sa-l pretuiesti...pana acum.

Am sa invat sa beau doar jumatate de pahar...cea plina cu fericire. Si beau asa,cate un strop,cat sa mai pot respira imagini cu tine.

Acum mi-au amortit picioarele,stand aici in genunchi,in fata trecutului ce l-am ingropat azi. Nu o sa port doliu...zambetul tau nu ma lasa...Stiu,da chiar stiu...O sa ma imbratisezi,o sa ma intrebi daca stau comod,o sa ma lasi sa ma joc in parul tau si o sa ne impletim privirile...O sa curga miere in miez de noapte,o sa ploua din soarele noptii cu raze de miere...Si daca te visez iar?...O sa-mi indeplinesti visul?...

Luna plina intre degete

Uneori nu inteleg de ce se intampla asa unele lucruri...De ce?...vesnica intrebare...Se petrec lucruri frumoase cand te astepti cel mai putin,cand nu mai ai speranta...Si intr-o clipa de "neatentie" binecuvantata apare...Si te miri,si nu-ti vine sa crezi,si nu stii ce sa ii raspunzi fericirii...Nu stii daca sa ii deschizi usa sau sa o mai tii in prag,in gerul asta de ultima zi de decembrie...

Si luna aia plina care te impinge in bratele fericirii ,care e acolo doar pentru voi doi,sa faca atmosfera mai romantica...pana si curcubeul ala alb de nori din jurul ei are o semnificatie aparte...nimic nu e intamplator...Niste degete care pipaie golul dintre degetele mele,care au reusit sa il umple,zeci de zambete cu care imi determini gura sa zambeasca la randul ei...si privirile alea...chipurile pe ascuns,dar sa stii ca te vedeam cu coltul ochiului...

Si ciorile alea nesatule care imi sfasiau din suflet,imi rupeau florile de mar care abia rasarisera...

Si ochii tai in care plutea mierea si care parca ma chemau...dar pe drumul spre ei ma impiedicam incontinuu,o mana invizibila ma tragea inapoi...si slava Domnului nu era mana trecutului...

Nu stiu ce as putea sa mai fac : sa sper in continuare sau sa tac,sa ma prefac ca uit?

De vorba cu creionul...

E cam greu sa ramai in picioare

Dupa atatea falimente sentimentale.

E inutil sa speri ca nu te va uda

Ploaia de vorbe nespuse ce cade asupra ta.

E ciudat sa speri sa alergi pe campul cu spice de grau

Cand de fapt te-ai incarnat intr-o piatra tacuta de rau.

E aiurea sa crezi ca luna si soarele iti apartin de ziua ta

Cand nici macar nu ai sadit o dorinta in flacara lumanarii 17 de nea.

E imposibil sa-ti iau ceasul si "nu vreau"-ul dintre dinti

Ca si cum ar putea o secunda gravida sa-si nasca clipa intre sfinti.

E cam dificil sa crezi in lumina neagra si misterioasa a ochilor alora

Si in cheia din mana tremuranda ce va deschide poarta...o alta.

Stiu...nu am putut sa imi tin promisiunea pe care am facut-o ieri...Ti-am zis ca m-ai facut sa-mi incalc majoritatea regulilor. Si totusi...Sa privim partea plina a paharului...Macar acum nu o sa fiu prada ghearelor lui decembrie...O sa ma imbrac cu hanoracul tau,o sa imi pun sapca ta in care zace marea si o sa ma incalt cu papucii de la tine...Speram sa imi imprumuti bocancii,dar nu ai vrut...Dar decat asa,mai bine beau continutul paharului...

Adio

Asta e ultimul lucru pe care il scriu despre tine,ultima amintire legata de tine se contureaza acum...

Aseara ai venit pentru ultima data...Ai venit cu hanoracul ala care imi place..pardon..imi placea. Cand te descaltai de sentimente,te-am intrebat daca nu cumva ti-ai uitat ceva in hanorac,iar tu foarte sigur pe tine,ai spus "Nu". Defapt iti lasasei inima acolo...

Ce mi-ai spus nu mai conteaza...stiam ce va fi din clipa cand m-am uitat in ochii tau...pentru ca ai construit un zid intre mine si marea aia careia ii cunosteam toate valurile...

Cand s-a topit zapada,s-au topit si sentimentele mele pentru tine...Adio...

O alta zi...sau noapte

Si daca nu o privesc fix,imi intra ea sub pleoapa...luna...o vad cu coltul ochiului fara sa vreau. Arata ca o spranceana intoarsa...defapt e spranceana dreapta a Luceafarului. Cea stanga e un inger.

Si daca duminica ma nasc pentru a saptesprezecea oara,ce? Mai bine cadea luna si s-ar fi nascut ea din nou...ar fi fost cel mai frumos cadou. Duminica o sa fie o zi ca oricare alta, o zi in care o sa fie o lumanare in plus pe tort.

Duminica poate o sa ma multumesc doar cu dragostea fularului care sta agatat de gatul meu zilnic sau cu dragostea manusilor care imi saruta neobosite mainile sau cea a fesului care cunoaste parfumul fiecarei suvite...sau poate nu...

De ce?

Ma plictisesc de mine uneori si stau asa intr-o continua visare,in pana de idei,ca si cum as fi anesteziata sau in moarte clinica...

In unele zile sunt o pana de chitara cu care altii lovesc niste corzi ale inimii...

Ca si cum ne miram ca existam amandoi in acelasi timp,dar nu facem nimic pentru a exista ca "noi"...

Ca si cum daca in sufletele noastre ploua cu raze sau cu picaturi de apa e la fel...

Ca si cum daca pleci sau te intorci, daca ma urasti sau ma iubesti e la fel.

Ca si cum daca imi daruiesti un trandafir rosu de sangele amintirilor ce-ti curg prin vene e la fel cu o lalea neagra de ura pamantului hain ce zace in urmele baschetilor tai...

Cand iti vorbesc, nici macar nu ma privesti in ochi,de parca ascunzi ceva, de parca ti-e teama de ce e in privirea mea...Iar alte ori ma privesti cu ochi galbeni de mar dulce si nici nu clipesti,ca si cum ai ceva sa-mi spui,ca si cum ai vrea sa citesc eu mesajul din sticla pierduta in marea ta de soare...

Uneori nu inteleg de ce cad frunze ca si cum ar vrea sa-mi acopere trecutul...Poate ar trebui sa ma ajuti sa fac curat in gradina asta a vietii, sa strang toate uscaciunile si sa raman cu tot ce e mai al meu : trecutul si prezentul pentru ca viitorul poate nu ma va primii...

Vers albastru si patrat

Ce-as vrea sa mai "vad albastru" intr-o vineri...intr-o vineri oarecare

Cu fulgi de nea si clopote de sarbatoare...

Ce-as vrea sa simt iar mana ta leganandu-se cu a mea,lacatite

Cu amintiri si praf de existente unite...

Ce-as vrea sa sterg amintirile nedorite,neplacute,cu urme de regrete,

Cu bocanci si papuci aruncati cand gandeam ca niste marionete...

Ce-as vrea sa ne dam iar in leagan sufletele impletite

Cu miresme de luna plina si parfum de stele prafuite...

Ce-as vrea sa alerg pe campuri inverzite de zapada palmii tale reci,

Cu fluturi de ciocolata si versuri patrate de iubire zeci...

Ce-as vrea sa respiram impreuna clipa unul altuia,flamanzi,

Cu nari de iarna,buze tremurande si obrajii blanzi...

Dar trebuie sa revin la realitate.

Tot ce visez nu se mai poate.

Azi vreau sa fiu ceas

Ceasul meu merge o secunda in viitor si una in trecut...Cred ca a ramas fara baterii...Ce as vrea sa raman si eu fara si sa ma mai intorc pentru o secunda in trecut! Doar atat imi trebuie sa repar gresala...Sa fiu langa tine cand esti racit, sa te ingrijesc ca pe un copil,sa-ti dau sirop din muguri de pin si muguri de amintiri...Oricum nu o sa-i schimb bateriile...il las asa,sa devina un ideal pentru mine.Poate ma aude Mos Craciun si i se face de mila de mine,poate ma transforma in ceas!

Om de zapada

Brrr!...Bine ca ai venit...Incepusera sa-mi inghete urmele palmilor tale de pe inima mea...Hai sa mergem acolo,aproape de mare...Nu,nu...aproape de cea din ochii tai,de oglinda...Ce involburata e marea! Lasa-ma sa topesc gheata din ea cu un sarut pe pleoapa!

Si acum ne-am aruncat in alta mare...una alba,de zapada. Cat de linistitor e sa simti cum danseaza fulgii de nea pe suprafata corpului tau,cum iti intra in oase raceala zapezii ca o moarte dulce,cum nu-ti pasa de nimic! Nici macar daca un trecator te striga si-ti spune sa te ridici de-acolo ca si cum i-ar pasa. Stiti ce? Nu vreau! Nu! Nu-mi pasa!

Hey,uite cum zambeste luna! E fericita de fericirea noastra. Si stelele...uite,toate cad pentru noi cum au cazut candva si bucatile inimilor noastre de pe bolta pe care scria "NOI"...Nu stiu care dintre noi a avut inima de leu sau de portelan,cert e ca amandoi am ramas fara...Acum mai simtim doar prin intermediul amintirilor...

Ne alergam pe aleea cu plopi fara sot...eu in papuci,tu in bocancii pe care i-ai primit in miezul verii. Dar mai bine ne alergam in picioarele goale ca doi copii...Hai sa dam timpul inapoi!

Scrisoare pentru Mos Craciun

Draga Mos Craciun,

Stiu ca sunt cam mare pentru jocuri din-astea,dar uneori imi place sa ma comport ca un copil...Si stiu sigur ca asta ii place si tatei. Pacat,insa, ca nu mai sunt. Mai am foarte putin si o sa ma transform intr-un robot...pardon...adult. Dar nu despre asta vreau sa-ti vorbesc.

Nu stiu cat de cuminte am fost anul asta sau nu,dar nu o sa-ti cer prea multe. Probabil stii ca acum ceva vreme imi doream un caine,dar sincer, cred ca nici asta nu m-ar inveseli in clipele astea. Din acest moment o sa incep sa iti scriu ca un copil de clasa a III-a : Imi doresc sa-mi aduci un cadou mare. O cutie imensa plina cu cel mai rar lucru din lume : fericirea...Doamne,cum a sunat asta!...ca si cum as fi cel mai oropsit om de pe planeta...vreau doar o picatura,atat...Vreau doar o data in viata sa aud "Da!" din gurile oamenilor care imi doresc sa spuna asta. Si pentru ca sunt un copil rasfatat,mai vreau si luna...sa o am mereu sub perna cand imi vine sa urlu...Aaa...si o stea...Nu de alta,dar tata mereu ma cearta cand am parul in ochi,trebuie sa-l prind cumva.

Scuze pentru lista asta lunga...dar mai vreau ceva...ce stiu ca nu o sa-mi aduci,dar merita sa incerc...Poti sa mi-l aduci pe el? Poti?...Stiu...nu te obosi sa-mi raspunzi...Da,si ce sa fac daca inima asta imi porunceste asa?...Oricum nu mai conteaza...Nu te enerva pe degeaba...Cred ca inchei lista aici. Multumesc oricum.

P.S. Nu-ti face griji,nu mai pot sa ma mai supar acum. Stiu ca nu o sa-mi aduci nimic din ce am scris mai sus.

...

Ploua cu nori,cu zambete dragalase de copii

Vin peste mine,ma strivesc siruri de apusuri si caramele.

Nu-ti face griji,sunt bine

Aici sub aripile unei stele.

Curg curcubee prin vene

Si-mi infloresc in ochii muguri de mar.

Nu te teme,sunt bine

...bine ascunsa in petalele unui nufar.

Ma innec cu necuvinte si stropi de parfum

Las frunze ciocolatii si file de jurnal sa-mi fie culcus.

Nu te ingrijora,sunt bine

Aici printre lacrimile fluturilor din dus.

Doar azi

Da,sunt chiar aici asteptandu-te...Aaa...nu-ti face griji,nu ma supar,poti sa intarzii oricat,nu o sa stau degeaba. Pana vii ma bag in pat,imi imbratisez ursuletul de plus,mananc jeleuri si vizionez zeci de filme siropoase de dragoste...Da,stiu,e ironic,aiurea si plictisitor...E ca si cum imi plang singura de mila,ca si cum ador starea asta de continua...nu stiu ce...

Daca mi-e bine? Aaa...evident...stii cat de bine pot sa mimez un zambet,unul ciobit,de unica folosinta,pentru ca data viitoare sa fiu nevoita sa agat altul in coltul gurii...ca si globurile in bradul de Craciun...

Alerg dintr-un colt in altul al camerei ca si cum as cauta ceva...Bineinteles ca asta fac,dar nu gasesc...nu gasesc drumul inapoi spre ziua in care te-am cunoscut,nu mai gasesc coltul ala de strada. Probabil l-ai acoperit cu scrumul tau de tigara si praful de stele ce-ti curge din bascheti...

Macar un semn,un mesaj...doar atat...nu vreau roze sau cadouri...nu te ingrijora de felul in care o sa-mi petrec sarbatorile astea,probabil o sa fi deja plecat si pe drum sigur o sa lasi sa-ti cada din buzunar numele meu...si o sa ramana acolo,printre nori,o sa-l mai strige doar pasarile izgonite de decembrie...

Prima ninsoare

Gogosile cu crema de zmeura tinute in mana fulgului de nea ce a murit in ochiul drept m-au facut sa te vad ca fiind un om de zapada...adica mort...adica fara inima...

A fost odata

Patru ciorchini de struguri au mai ramas din dragostea noastra...De ce? Intreaba iarna...Sau intreaba-ti inima...

Ce privire plina de "a fost odata"!...Urasc reintalnirile astea si le iubesc in acelasi timp. Au un gust dulce-amarui...si sarat daca ma gandesc la marea din ochii tai...Ce zambet fals ai pe buze! Ma sperii, ma sperie atitudinea ta,nepasarea ta...si nu stii cate lacrimi stau sa cada acum...In jurul meu sunt numai rasete,dar nu sunt ale mele,nu vor fi...Am spus de atatea ori ca nu mai plang, ca nu meriti si nu-ti trebuie inca o mare,una de lacrimi pe langa cele 2 pe care le ai deja...Acum tin in palma cenusa amintirilor...Ce naiba mi-ai facut? De ce ai venit? De ce mai plang acum daca nu mai am inima? Erai sigur ca o sa te vad si ca o sa ma simt asa?...

Am incercat sa desenez curcubee si flori in jurul meu,dar parca vopseaua devine transparenta...

Incepe o furtuna,se smulge acoperisul de sperante,bate un vant naprasnic,se scurg frunze uscate si fulgi de nea pe ce-a mai ramas din inima mea...Apusul atarna de geana unui nor...Se face intuneric si probabil asa o sa ramana pana o sa se inventeze un "el" care sa aduca rasaritul...

Si acum zambesc...zambetul meu a incetat sa mai fie fals...Pana la urma SI CE?...O sa-mi treaca,lumea nu se termina aici...Cine ma va iubi cu adevarat nu va ajunge la mine pe calea cea mai scurta, ci va ocoli Pamantul,va avea rabdare pana cand usa sufletului meu se va deschide singura...undeva,candva...

Acum se aude ecoul trenului "iubire" care mergea pe sinele inimii mele demult...Inima e amputata,abia se taraste intr-un scaun cu rotile,dar o sa-si revina cu ajutorul fizioterapiei numita "prietenie adevarata"...Ridic panzele optimismului; imi lansez corabia pe mare azi, ma avant in marea vietii,dar nu ma arunc cu capul inainte...analizez fiecare sentiment,fiecare cicatrice,fiecare greseala...Latra visele mele ca un lup flamand dupa aripile ce s-au transformat in cenusa din vina ta...dar o sa-mi creasca altele in timp ce ma maturizez,in timp ce ma vindec...Trebuie sa-mi formatez amintirile dupa cutremurul de gradul noua care aproape m-a facut sa ma prabusesc definitiv...

Dorinta de Craciun

Craciunul asta nu vreau sa iasa soarele...

Craciunul asta nu vreau sa vina Mos Craciun...nu poate sa-mi aduca ce-mi doresc oricum...

Craciunul asta nu vreau sa primesc mesaj de la tine,un mesaj cu urari,un mesaj sec,fara nici o urma de dragoste,ca si cand nu ar fi existat niciodata...

Craciunul asta nu o sa duc dorul ochilor tai...

Craciunul asta o sa impodobesc bradul cu beteala lui "a fost odata"...

Craciunul asta o sa ninga cu cenusa ingerilor arsi in ceruri...

Craciunul asta o sa am bomboane de ciocolata si copaci goi intre tample...

Craciunul asta o sa pun in brad si ruinele saruturilor noastre...

Craciunul asta nu o sa colind...am colindat destul de-alungul anului inima ta in lung si-n lat si tot degeaba...

Craciunul asta o sa stau in pijamalele cu ursuleti,cu parul valvoi,desculta si o sa casc intr-una...

Craciunul asta nu o sa fiu acasa...adica in inima ta...

Craciunul asta o sa culeg ghiocei de pe luna,ghiocei de lumina cu parfum de cozonac...

Craciunul asta o sa am foi pierdute printre degete si un creion dupa ureche...

Abia Craciunul asta o sa fiu eu.

Nu te mai am...

Cred ca nu e vis, lacatul inimii mele singur s-a deschis

Un sentiment bland de liniste repede m-a cuprins

Desigur, cheia a fost tot timpul la mine si nu am stiut

Nu te mai am sau poate prea putin eu te-am avut.

Privesc in colturile sufletului meu si caut stelele sinceritatii.

Sunt tot acolo unde le-am lasat ascunse-n taina noptii...

Mi-a fost teama ca mi le-ai furat,dar m-am speriat degeaba

Nu ai stiut sa-mi furi nimic fiindca prea repede te-a cuprins graba.

Adun stelele,le apun si le rasar pe cerul sperantei,

Ma scufund in noianul de vise si ma ridic apoi pe aripile credintei.

Nu te mai am, dar nu e deloc un pacat

E chiar o binecuvantare simtita cu adevarat.

Am gasit lumina cea adevarata pe ramuri ninse de decembrie...

Am sadit un zambet peste urma indiferentei tale tarzie,

Am gustat putin din fructul pasiunii si apoi l-am agatat sus pe ram,

Am uitat sa mai plang dupa tine chiar daca nu te mai am.

Amintirile nu mai dor fiindca in locul lor am sadit poeziile...

Sunt hrana sufletului meu si le adulmec cu toate ocaziile.

Nu te mai am si nu e numai o parere

E visul real spulberat intr-o deplina tacere.

Sapunul care catifeleaza inima

M-am saturat sa te privesc cum taci si te uiti in gol...Iti spun in fuga "Ma duc sa fac un duş" si trantesc usa de la baie. Tu nici macar nu tresari, ramai asa, imun, ca si cum ai fi un mort in viata. Duşul asta o sa spele ultimele imagini care le mai am in minte,ultimele tale necuvinte...Ma simt atat de ciudat,de parca n-as fi,ma simt straina de tot ce ma inconjoara...Off...iar ai lasat capacul de la gelul de duş deschis. Nici macar forta sa-l inchid nu mai am...N-am citit niciodata ce contine un gel de duş...Ia sa vedem...Nu,nu data la care expira...Aaa...dar uite,expira in ziua in care implinim un an...Ce ironie!...Ingrediente : praf de pe soseaua ta cu un singur sens,balsam din flori de amintiri,cenusa lumanarilor pe care le-am aprins in cinstea iubirii,filele de jurnal in care am scris despre tine, pozele cu noi doi si cateva lacrimi...interesant...Ar merita sa ma spal cu toate astea,sa le irosesc...Dar vai!...Se pare ca cineva s-a gandit la asta inaintea mea. Tu. Ce egoist! Ai ramas cu tot ce era al meu,de-asta nu ma regasesc...Nu,n-am sa plang...O sa ma spal cu sapunul uitarii,o sa-mi fie mai bine...Ies din baie radiand de fericire,ba chiar fredonand o melodie vesela...Tu tresari...Eu te vad si incep sa tip...Strigatul meu te sperie.

Eu : -Cine esti si ce cauti aici?

Tu : -Hey,ce-ai patit? Sunt eu...

Eu : Imi pare rau,nu cunosc nici un "eu" in afara de mine.

Tu ma privesti surprins,iti iei haina si iesi...Ce bine! Pana te gandesti sa te intorci o sa schimb yala de la usa sufletului meu...

Doar cateva motive...

Te urasc pentru ca m-ai facut sa ma nasc murind dupa tine...

Te urasc pentru ca m-ai imbratisat cu maini spinoase si mi-ai ranit aripile,zborul spre un "maine" plin de zambete si creioane de ploaie ce deseneaza curcubee...

Te urasc fiindca m-ai sarutat atat de nu stiu cum pe frunte,imi urasc fruntea din cauza ta...

Te urasc pentru ca m-ai sarutat in coltul gurii,acolo unde rasar toate zambetele mele...imi stiai punctul sensibil...

Te urasc pentru "nu stiu"-ul pe care il rostesti adesea...sau pentru "tu stii mai bine"...

Te urasc pentru ca stii sa aduci norii pe cerul inimii mele...

Te urasc pentru ca ti-ai lasat amprentele pe ea...ca un criminal pe o arma...ea era singura arma pe care o foloseai impotriva mea, stiai ca e a ta, profitai de asta...

Iti urasc usa sufletului care s-a inchis...

Iti urasc ochii de a caror mare sunt dependenta...

Iti urasc mainile in care ai tinut de atatea ori lacrimile mele...

Iti urasc parfumul pe care am impresia ca il simt la infinit...

Iti urasc buzele cu care mi-ai zis de atatea ori "te iubesc"...

Iti urasc bataile inimii care se sincronizau cu ale mele...

Iti urasc sapca aia care parca mi-a spalat creierul,care parca mi-a indreptat gandurile,emotiile,simtirile spre tine...

Si poate acum te astepti sa-ti zic ca te urasc pentru ca te iubesc...

Mai spun doar ca te urasc pentru ca nu am reusit sa urasc nimic din ce am scris mai sus...

Alta

Mi-am aruncat amintirile la cosul de gunoi,pentru ca sunt eco, pentru ca nu le arunc asa pur si simplu pe strada ca sa se impiedice unul si altul de ele,pentru ca nu vreau sa poluez alte suflete, vreau sa le reciclez. Daca le pastrez iar o sa gresesc drumul spre ziua de maine,o sa fie un "maine" cu amintiri legate de tine. E ca si cum nu ma pot desprinde, e ca si cum un cordon ombilical invizibil ne-ar lega...Dar gata...E deja prea mult...Uneori sunt invizibila pentru tine, treci asa ca si cum nu as fi...Am incetat sa-ti mai caut scuze...Poate nu m-ai vazut,poate mana indiferentei ti-a acoperit ochii...Aaa...sau poate folosesti fata ta de poker...Vezi? Tot iti caut scuze...Am ajuns la concluzia ca dragostea noastra si-a batut joc de noi...e ca si cum am fi jucat sah in 3 si ne-ar fi dat sah mat la amandoi...Acum eu sunt cea care aude intr-una girofarul ambulantei care vine sa imi ia inima...Mor in fiecare clipa si n-am somn...Haide,da-mi ochii tai sa dorm...

Fizica iubirii

Azi ploua cu lumina din ochii tai…Si cu numere…Daca o sa calculezi radical din dragostea mea pentru tine o sa-ti dea 2…doua maini impletite,a mea cu a ta…Acum ca ai plecat simt frigul dintre degete,frigul care s-a instalat in locul mainii tale…

Daca privesti spre rasarit vei vedea ca la orizont e un cerc de sori…rasare altul in fiecare zi,dupa noroc…Si lacatul marii din ochii tai?De ce nu lasi marea sa se dezlantuie? Pentru ca esti incapatanat,orgolios si nu o sa imi arati in veci ca-ti pasa,nu o sa lasi sa curga nici o lacrima…Zici ca inima iti plange destul,ca nu mai e nevoie sa-ti planga si ochii...Aiurea...Nu ti-a parut rau niciodata...

Iti picura logaritmi din unghii…logaritmi rosii inmuiati in sangele trandafirului care e singura amintire,care a ramas presat de timp intre filele unui roman de dragoste.

Nu o sa mai desenez inimioare si alte dulcegarii pe caiete ca o joaca de copii si nici nu o sa mai tresar cand vad trecand o masina care are numarul cu numele tau…Nu merita…

Si atunci o sa inveti sa mananci cate o bucata de timp. Doar asa o sa supravietuiesti foamei de parfumul meu.

Se sparge becul...sar scantei de iarba si acorduri de chitara. Iar am ramas pe intuneric. Intotdeauna e pana de curent cand ma gandesc la tine...uneori si pana de idei...

A fost doar un joc de-a lipitul etichetelor pe borcane. Ai lipit eticheta cu « DRAGOSTE » pe borcanul in care se afla « NIMIC ». Poate ca ai avut dreptate,poate te-ai gandit ca dragostea noastra e nula dupa ce ai calculat cu matematica aia…a sufletului tau.

Hey,cand pleci inchide usa…Nu vreau sa fiu tentata sa-ti numar ultimii pasi. Masor doar urmele necuvintelor,cuvintelor nerostite. Distanta e mare,sunt cativa kilometrii de ceata si eclipse de luna si mar intre tamplele noastre.

Am pierdut cerceii de la tine...Poate crezi ca nu e o intamplare,ca e ceva intentionat. Poti sa crezi ce vrei...I-am inlocuit cu frunze uscate si boabe de roua,dar simt lipsa lor,ma doare lipsa lor. Cerceii aia erau cele 2 cuvinte pe care mi le spuneai des,unul era un « te »,iar celalalt era « iubesc »…dar au fost,s-au dus…

Am gasit 2 nasturi de la camasa ta sub pat. Nu stiu cum de i-am zarit prin atata nisip si apa de mare ce se ascund acolo. O sa tii inapoiez la aniversarea lunii pline si a becurilor de Craciun aprinse in brad.

Aaa...era sa uit...cand pleci i-ati si jurnalul ca il stiu pe derost...si lasa cheile pe noptiera...

Alte 10 porunci

-Leaga sireturile sperantelor!...fa un nod mare ca sa nu se dezlege,sa nu le pierzi

-Fumeaza ultima dezamagire !...nu merita sa o pastrezi intre atriile inimii tale

-Rupe creanga cosmarurilor!...e plina de spini ce nu merita sa-ti raneasca mana dezgolita

-Nu desuruba lacrimi din ochii oamenilor!...daca faci asta,o sa ajungi sa plangi dupa lacrimile lor.

-Gaseste cheia tuturor lacatelor ce-ti inchid drumuri!...nu lasa nimic sa stea in calea fericirii tale

-Slaveste pasii pe care i-ai facut,umple cu margele urmele lor!...nu-ti dori sa dai inapoi,nu ai cum

-Nu ucide vise !...aminteste-ti ca doar prin intermediul lor poti face ce vrei,poti fi cine vrei

-Zambeste cand esti trist !...daruieste zambete celor din jur,nu costa nimic

-Fii optimist orice ar fi!...nu te ajuta cu nimic sa vezi partea goala a paharului

-Lasa-te purtat de val cand iubesti!...doar asa poti pretinde ca ai atins acea bucata de Marte care se numeste “Fericire”

Curatenie...

Un nou anotimp bate la usa,desigur cel al suferintei, si trebuie sa fac curat...din nou...

Deschid larg ferestrele si aer cu iz de sperante proaspete ma invadeaza. Acum aspir praful ce s-a depus pe visele neimplinite,uitate intr-un colt al gurii...aspir...si la o viata mai buna...

Cosul de gunoi e plin de scrisori parfumate de dragoste,de tradare si de lacrimi…E timpul sa dispara definitiv…Aaaa…era sa uit…trebuie sa aduc o galeata cu apa in care voi turna acid sentimental,saruturi si imbratisari...si un burete cu care o sa spal podeaua inimii...Sper sa nu alunec pe aici sa-mi rup picioarele gandirii...In sfarsit am terminat...E destul de dificil sa stergi atatea si sa sadesti zambete proaspete in ghivece vechi...Si cu pamantul ramas ce fac?...Pamantul asta negru de ura...Mai bine il pastrez pentru zambetele viitoare...Sunt extenuata...cad pe canapeaua patata de vise si cafea...Bun venit,anotimp nenorocit al suferintei!...Sper sa nu mai vina altul curand...

Chemare

Azi sunt doar « A » din « a fii »

Mai am ceva pana ma voi intregii

Si acest sir repetat de sori care rasare

Mai bine ar aduce un strop de mare,

Un strop de matematica pentru arterele inimii tale,

Un strop de bine din ale lunii petale.

Lacrimi de pescarus te cheama

Si felinarele de pe strada duc dorul tabloului nostru din rama.

Blocuri de sperante se prabusesc in urma ta

Si albastrul cerului tanjeste dupa golul din mana mea,

Dupa lipsa mainii tale impletita cu a mea.

Am nevoie de o guma de sters

Ca sa sterg trecutul, sa desenez un alt mers.

Despre o alifie numita dragoste

Ploua cu minciuni…probabil ai incercat sa-ti exprimi sentimentele,sa te faci auzit,dar nu ti-ai dat seama ca nu esti subtil…ca pana si un surd le percepe…Acum ninge cu praf de stele…luna cerne vise din inconstientul nebuloaselor sub anestezie…

Ce parfum!...miroase a tradare amestecata cu nepasare,lumina si inimi de frunze moarte...

Ceasul picura venin peste ranile tale cu fiecare doza de secunde...ar fi bine sa picure si niste matematica,o matematica a sufletului in care 1+1=1...

Taci!...Ajunge cu atata prefacatorie!...Mai bine ascult inima ursuletului de plus cu ochii migdalati si rani deschise.

Daca ti-as spune ca mai ai o singura sansa…ca poti sa-mi spui inca 10 cuvinte….care ar fi acelea ?...Ar fi tot minciuni?...Ar fi « Te iubesc mai mult decat ieri,dar mai putin decat maine » ?...Ah,dar stai…sunt 11…ar incalca regula jocului…dar cine a zis ca jocul e drept ?...Stii ce ?...Nu mai trebuie sa spui nimic…Pe cerul ochilor tai incep sa se adune norii,o sa se dezlantuie furtuna…dar asta nu-mi sperie zambetul,el si eu suntem singurii care nu mintim…Tacerea asta e asurzitoare…Dar vai !...Se pare ca a inceput ploaia in ochii tai…In sfarsit imi plange si mie cineva lacrimile…