Mi-am intins secundele lenese peste gatul chitarii plin de alunite. Imi rezem eul de corzile ei ca si cum m-as rezema de tocul usii dintre ieri si azi...Sunt un nasture de la o camasa nepurtata de cativa ani...Macar de-ai fi tu naftalina...Stele cad impuscate de doruri...As pleca maine,dar am pierdut demult trenul meu spre nicaieri...Dar mai stau,cum ma rogi tu mereu...Lumea mea se strange ca un boboc de trandafir in el insasi si devine un punct...Punctul de plecare spre un nou inceput...Plecare pe care n-o sa o impiedici pentru ca tu vei fi plecarea.