ma simt atat de nevie...si pana si aerul ma doare cand imi loveste pielea,gandul...miroase iar a tine...de unde naiba iti simt parfumul daca ne despart 381 de kilometrii?...defapt parfumul tau sunt eu prefacuta in toamna...nuci  coapte si muguri de brad...pasii tai cresc pe sira spinarii mele...ne despart cateva coaste...intotdeauna exista o piatra de care iubirea noastra se impiedica iar si iar...de parca e oarba...intr-o zi o sa cada in prapastia langa care se afla de ceva vreme...sper doar sa aiba timp sa isi scrie testamentul pe frunze arse de stejar si sa ne lase pe noi sa ne reincarnam in alti "adam" si "eva"...ea e prea puternica sa nu invie...isi intinde aripile peste noi si ne bea zborul de indragostiti pana la ultima picatura de fericire...da,si acum doare...s-a dus...dar stii prea bine ca adevarata fericire e cea de-o clipa