m-ai uitat pe noptiera ca pe un cotor de mar din care te-ai saturat sa musti...spanzuri marul de coada  aia lemnoasa si il privesti in nestire cu perechea ta de ochi goi...si marul te iubeste chiar daca l-ai dezbracat de carne si i-ai sfasiat iluziile...l-ai lasat sa zaca apoi in propria lui zeama si ti-ai strigat victoria...victoria de a ma fi pus la pamant...dar uite-ma cum imi adun semintele si coaja si carnea parfumata si ma refac...ma peticesc cu ceara lumanarilor ce ardeau aseara pentru tine si ea...spune-mi, nu ti-e frica? nu ti-e teama ca intr-o zi marul si restul lumii se vor intoarce impotriva ta pentru ca ai aruncat la gunoi pacea? pentru ca ai hranit cainii maidanezi cu iubirea noastra?