Eu si cel mai larg hanorac al meu..ca sa pot cruprinde toata linistea noptii si ultimii pasi rosii ai apusului. Poate crezi ca sunt nervoasa sau suparata..ei bine,chiar sunt..Daca nu plang acum si ma uit in gol,asta e pentru ca astept sa orbesc..sa nu iti mai pot vedea chipul in fiecare colt al mintii mele,sa nu mai vad o alta luna plina si miile de stele care asteapta venirea ta,caderea ta de pe alta planeta..
Si asteptarea ma sfasie in fiecare zi ca sa isi umple gura cu lumina stelelor ce cad in mine,ca sa isi incinereze saliva,sa-si vada buzele arzand de dorul tau..Nu,nu ma deranjeaza..Pana la urma nimeni nu-mi mai poate da lumina..Doar tu..Dar asta ar fi ca si cum iadul ar ingheta pentru noi..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu