Noi doi...si-o portocala

...Si da...mi-e pofta de mina de creion de pe buza ta de sus,tocmai de-aia scriu acum,in speranta ca o sa lasi sa curga un strop de zeama de portocala din degetele tale care imi cauta palma,sangele,parfumul...

Dar nu...te prefaci distant,desi ma lasi sa-ti vad zambetul strengaresc din coltul gurii...si privirea ta...nu,nu...sunt incapatanata,o sa stau in coltul meu de fotoliu purtand cel mai larg tricou al tau,cu ochii somnorosi,desculta si cu urme de dinti pe buze...Acum imi ingrop fata in palme. Tu ma privesti zambind...da,da...iti vad chipul scurgandu-se printre crapaturile degetelor...si ma vezi,intrii in jocul meu,iti acoperi fata cu palmele-amandoua si stai asa cateva secunde,cat sa-mi incolteasca sub piele intrebarea : De ce nu vrea sa incheiem jocul asta?...Si cazand asa pe ganduri, pierd fractiunea de secunda in care tu te ridici de pe canapea in cea mai mare graba si te napustesti asupra mea...Hei!?...Ce te-a apucat? De ce arunci cu ceata gadilatoare de portocala care ma face sa stranut si imi acoperi gura cu 2 felii de mar?...Nu raspunde...taci...strange-ma in brate si striveste-mi pleoapele cu intuneric...stinge lumina...te am pe tine...