Incruntat si cu ovalul fetei intr-o parte, rezemandu-ti gandul de mana stanga si sorbind cafeaua aia fierbinte...si felul in care-ti musti buzele fripte, zambetul ala care raspunde zambetului meu...si felul in care strivesti intre gene sarutul de ramas-bun, care defapt imi spune "vino cu mine"...si tu...

Iti aranjez cravata aia cu imprimeu de poduri...poduri intre mine si tine,intre luna si soare...Nu stiu cat de arhitect esti tu,dar stiu ca nu o sa lasi nici un zid sa ne desparta si ca nu o sa-mi impietresti inima...Gata cu atata vorba...o sa intarzii...

Tu : -Hai cu mine!

Eu : -Unde? La serviciu? Ai innebunit?

Tu : -Da!

Eu : -Pai...

Tu : -Hai! Azi o sa construim impreuna...o sa cladim lumea noastra din caramizi in forma literelor "te iubesc"-ului aluia ce l-ai desenat pe atriul meu stang...

Eu,zambind, iti spun ca merg cu tine pana acolo unde se termina bucata noastra de Marte. Tu ma iei de mana, eu sunt doar in halat si papuci,dar nu-mi pasa...sunt cu tine. Iesim pe usa, asteptam liftul...rutina...Liftul e gol,mai mult loc pentru dragostea noastra, ca in multe alte zile...Mai bine coboram pe scarile alea pe care ni se impleticeau pasii de indragostiti si care ne cunoasteau noroiul din bocanci, noroi cu praf de stele si cratere de luna. Se deschide usa liftului, tu ma tragi de mana,eu te opresc. Te uiti intrebator la mine...

Eu : -Aici se termina lumea noastra.

Tu imi zambesti si ma saruti in coltul gurii, ma lasi sa-ti aranjez din nou cravata si-mi zici ca deja ti-e dor de mine. Zambesc, ies din lift si-ti privesc ultimele miscari. Nu ma intorc cu liftul, prefer sa-mi impleticesc picioarele indragostite pe scari...si ele fac parte din lumea noastra.