...Da-mi un "maine" si promit ca ti-l dau inapoi,da-mi un "maine" cu imprumut...Poate ca o sa imi trebuiasca atunci cand va apune soarele, pentru ca trebuie sa fim realisti : fericirea nu dureaza o vesnicie...cum nici tristetea nu dureaza atat...

Ele se completeaza una pe cealalta,alterneaza in viata fiecarui om...Asa ca, atunci cand va apune soarele dupa o zi binecuvantata,bine-meritata de fericire,va veni noaptea grea...Atunci o sa scot din buzunarul de la piept al hainii "maine"-le asta pe care mi-l vei da maine,la cea de-a 7-a intalnire a noastra...Si o sa mototolesc "maine"-le ca pe o hartie,ca pe cea pe care scriu acum si apoi o sa-l inec in parfumul soarelui din privirea aia de "Hei,mi-e dor de tine" desi eram langa tine in clipa aia...Si "maine"-le o sa infloreasca atunci cand imi va fi mai greu si imi va bate in geam aratandu-mi ca esti acolo...bine plantat in amintirile din ghiveciul asta verde...

Prin urmare, in fiecare "azi" astept un "maine", pe care mi-l daruiesti zilnic,asa, ca pe un suras sau ca pe o bomboana...Dar poate ti se va termina rezerva asta de "maine" pentru ca nimic nu dureaza pentru totdeauna...Si daca nu mai e un "maine" pentru mine,atunci ce va fi?