Sarutul

Parca iarba era mai verde atunci,dupa ce sfarsea sarutul nostru si deschidea ochii murind...Sarutul se bucura de impiedicarea buzelor noastre,in drumul lor,unele spre altele,apoi se dezlipeau usor doar pentru a se lipi la loc,in mierea dragostei cu zumzet de gaze mici si puf de papadie.

Dupa ce sarutul gusta din amandoi, ne sfasia visarea si o muta pe marginea de sud a orei.

3 clipe de liniste. Una pentru mine,una pentru tine si una pentru amandoi. Suflul cald al vantului, rasuflarile noastre, minuni in flori si o bucata din cearceaful alabastru al cerului, o bucata suficient de mare cat sa ne putem intinde sub sorii zambetelor noastre imbatate in fericire.

Stii ca fericirea noastra nu face nisipul din clepsidra mai putin fluid...Asa ca hai sa o spargem iar! Si ca sa nu o mai lasam sa renasca, sa ii furam cenusa-nisip din care s-ar modela un Pheonix...o sa ne jucam. O sa facem castele din ore,minute,secunde...

Azi nu vreau sa aud "trebuie sa plec"...doar daca vrei sa pleci in vise sau pe strada neasfaltata de pe sira spinarii mele...