Contemplarea

M-am ascuns sub talpa ta...Tu mi-ai spus : "Ce cauti acolo?" Eu nu ti-am raspuns. Poate nici eu nu stiam. Te priveam ca pe ceva maret in care aveam incredere, dar de care nu-mi era teama. Imi umbreai gandurile analfabete si incetosate, si cu toate astea zambeam. Tu erai viu si levitai...Cred ca mi-am amintit ce cautam acolo...Iti iubeam talpa. Deseori o spalam cu lacrimi,lacrimi zambitoare din zilele de ieri,gravide de atata "noi". Noaptea mi-era frica sa dorm in intuneric,acolo, in umbra aia plina de stele,slujitoarele Singuratatii. Stiu ca nu m-ai fi lasat singura, in aerul ala atat de "fara tine"...M-ai transformat in mar doar ca sa ma poti manca, cum imi promiteai mereu. Zeama marului ti-a devenit sange, s-a scurs prin tine pana la inima si a ramas acolo. O parte din mine s-a transformat in gradinarul ce uda plopii si salcamii de pe marginea inimii tale. Asta inseamna intr-adevar "vreau sa-ti intru-n sange".