A 3-a "azi" dupa alaltaieri sau "De florile marului"

Azi am avut curaj sa ma apropii de marul care a inflorit in lipsa noastra,spre deosebire de ieri cand nici macar nu am putut sa-l descant privindu-l. Cred ca iti amintesti cand stateam in fiecare joi sub coroana lui goala...

Si-au incrucisat zborul doua avioane pe cerul care obisnuia sa fie al nostru cand noi nici macar n-aveam nevoie de el,ne aveam...cum azi ne-am incrucisat privirile reci de trei ori. Florile de mar nu mai au parfumul lor, ci al tau, dar stiu ca maine n-o sa mai fie...Nu plang chiar daca sunt singura. Azi zambetul meu a fost mai larg decat cel de ieri, incep sa ma vindec sau cel putin asa cred. Maine o sa rad si atat. Nu-mi mai da motive sa-ti scriu!

A 2-a "azi" dupa ieri

Nici n-o sa fie nevoie sa ma strecor pe sub usa sa te privesc dormind...sau nedormind. N-o sa vreau sau sunt prea incapatanata sa recunosc. Azi as spune ca mi-e dor de tine daca nu m-as forta sa inghit cuvintele astea. Tie nu-ti pasa,deci o sa zambesc. Azi e prima zi dupa ce am plecat. Speram sa ma impiedici,dar nu...poate nici n-ai realizat. Nici pragul usii nu s-a pus in calea mea. Inca doare desi am zis ca a fost ca si cum as fi dezlipit un leucoplast...credeam ca a durut doar un moment,dar se pare ca momentul s-a prelungit. Nu pot sa plang cu jumatati de masura.

Azi

Azi nu mai vreau nimic. Surprinzator,dar nici macar nu mi-e dor de tine. Acum,cand stelele cern fire prea drepte de iarba tu nu esti. Nici ele nu mai sunt...verzi. Toate culorile primaverii s-au scurs inauntrul meu ca sa umple spatiul in care te aflai tu pentru ca...fatal!...nu mai esti unde te-am lasat. Ori ai plecat singur,neizgonit,ori te-ai plictisit de simplitatea labirintului din mine pe care il parcurgi zilnic cu atata usurinta...pentru ca ma stii. Azi nu mai e ca ieri,asa cum tu nu esti ca mine. Azi nu pot sa-ti zic "te iubesc" pentru ca,spre deosebire de tine,nu arunc cu vorbe la nimereala doar ca sa am cui sa ii spun asta...

Contemplarea

M-am ascuns sub talpa ta...Tu mi-ai spus : "Ce cauti acolo?" Eu nu ti-am raspuns. Poate nici eu nu stiam. Te priveam ca pe ceva maret in care aveam incredere, dar de care nu-mi era teama. Imi umbreai gandurile analfabete si incetosate, si cu toate astea zambeam. Tu erai viu si levitai...Cred ca mi-am amintit ce cautam acolo...Iti iubeam talpa. Deseori o spalam cu lacrimi,lacrimi zambitoare din zilele de ieri,gravide de atata "noi". Noaptea mi-era frica sa dorm in intuneric,acolo, in umbra aia plina de stele,slujitoarele Singuratatii. Stiu ca nu m-ai fi lasat singura, in aerul ala atat de "fara tine"...M-ai transformat in mar doar ca sa ma poti manca, cum imi promiteai mereu. Zeama marului ti-a devenit sange, s-a scurs prin tine pana la inima si a ramas acolo. O parte din mine s-a transformat in gradinarul ce uda plopii si salcamii de pe marginea inimii tale. Asta inseamna intr-adevar "vreau sa-ti intru-n sange".

Imbratisarea

Si tot ce vreau acum e o imbratisare,vreau sa imi mangai parul si sa ma invelesti, sa-ti simt bratele in jurul meu...Oricare "ea" ar fi fericita in bratele tale. Ar duce o viata plina de liniste si caldura...

Si intr-o seara lobul urechii mele se indragosti de buzele tale. In seara urmatoare s-au casatorit, iar in toate "maine"-le ce au urmat,nasteau cate un sarut. In noptile in care adormeam in bratele tale visam luna cocosata ce ne canta balade de primavara si ne agata intre tample, pe o sarma nevazuta, pozele noastre dintr-o sambata oarecare. Tu nu dormi. Ma lasi sa simt bataile pasilor tai in inima mea ostenita de atatea cautari, in speranta ca imi voi recapata pulsul ce mi l-ai furat in ziua 21. Imi saruti talpile degetelor subtiri care si-au impregnat pe pielea ta urmele apasate ale calcaielor,sangerand a verde. Yala de la usa inimii mele lipseste...sau poate tu ai demontat-o desuruband zambete. Ai facut asta doar pentru ca nimeni sa nu poata intra.

Si uite asa lobul urechii si buzele tale au avut sansa sa nasca o droaie de copii-saruturi in cele 4000 de nopti ploioase ce au urmat...

Sarutul

Parca iarba era mai verde atunci,dupa ce sfarsea sarutul nostru si deschidea ochii murind...Sarutul se bucura de impiedicarea buzelor noastre,in drumul lor,unele spre altele,apoi se dezlipeau usor doar pentru a se lipi la loc,in mierea dragostei cu zumzet de gaze mici si puf de papadie.

Dupa ce sarutul gusta din amandoi, ne sfasia visarea si o muta pe marginea de sud a orei.

3 clipe de liniste. Una pentru mine,una pentru tine si una pentru amandoi. Suflul cald al vantului, rasuflarile noastre, minuni in flori si o bucata din cearceaful alabastru al cerului, o bucata suficient de mare cat sa ne putem intinde sub sorii zambetelor noastre imbatate in fericire.

Stii ca fericirea noastra nu face nisipul din clepsidra mai putin fluid...Asa ca hai sa o spargem iar! Si ca sa nu o mai lasam sa renasca, sa ii furam cenusa-nisip din care s-ar modela un Pheonix...o sa ne jucam. O sa facem castele din ore,minute,secunde...

Azi nu vreau sa aud "trebuie sa plec"...doar daca vrei sa pleci in vise sau pe strada neasfaltata de pe sira spinarii mele...

Mai stai

Mi s-au tocit talpile buzelor alergand pe pielea ta...Masor raza soarelui cu lumina vocii tale, numar linguritele pe care le mananci din "maine". Te hranesti cu gandurile mele,cu roseata rujului meu care se va naste...Stiu ca iti va fi foame de amintirile cu mine peste o clipa...si astept...astept sa treaca acea clipa ca sa nu iti mai doresti sa pleci. O sa dormi invelit in imbratisarea mea verde din singura viata ce ne strabate pe amandoi...N-o sa plangi,dar nici n-o sa razi. O sa ai doar starea fiecarui indragostit, aceea de visare, de infinit, de "fericiti pana la adanci batraneti". Nici macar n-o sa fi tu. O sa fi atat de ocupat sa-mi cunosti fluxul sangelui, bataile inimii, dansul degetelor albe pe cearceaful primaverii...Imi cauti zambetul nestiind ca tu esti acela, ca in fiecare zi iei forma buzelor mele si te modelezi asemeni unui zambet. Iubesc florile ce cresc in gradina palmii tale stangi si alunita de pe umar...Nu am zile proaste sau zile bune, te am doar pe tine. Tu esti ieri,azi si maine. Iubesc privirea si rasuflarea, cantecul si uitarea...Si mai iubesc ceva...iubesc felul tau de a spune "mai stai"...

Astenie de primavara

Apus de soare...rasarit de muguri de cires ce-si varsa parfumul in palma primaverii...

Imi faci mana sa scape creionul care nu poate sa scrie cuvintele pe care mi le amutesti,le spanzuri. Ce ai azi? Parca nu esti tu.

De cateva zile nu mai pot sa termin nimic din ce incep sa scriu...sa cant...

Uite! Iar mi-ai inghitit cuvintele, care se nasteau intre dinti, cu buzele tale insetate.

Ce clar te vad prin apa asta de mare in care s-a topit ceara lumanarilor ce-au ars ieri!

Unde vrei sa fugi? Nu, nu poti fugii de viata, nici s-o pacalesti nu poti. Primeste-o asa cum e. "Viata" cu "V" mare nu ingrasa, nu are calorii, nu e scumpa, mereu e de pomana, dar cica e scurta...bine, poate e scurta, dar in comparatie cu ce? Ea te urmareste pana la "moartea" cu "m" mic.

Pleci? Unde? La "maine"? La ea?...Atunci ai grija sa nu te lovesti de clanta usii cand iesi.