miercuri, 30 iunie 2010

.sfarsit de iunie,inceput de noi.

Nu stiam ca marea si iarba se pot tine de mana...dar se pare ca in ochii tai totul e posibil. Cerul tau e verde de atata reciclat secunde si...nu ma mai privi asa, ca si cum cerul tau ar vrea sa ma inghita...
Un singur moment de neatentie si sarutul deja inflorea intre buzele noastre ca niste petale de maci. Inainte sa ne dam seama sarutul a fost stins de un nor si de respiratia noastra. Apoi a urmat zambetul ala nedumerit care nu se hotara intre "hey!ce faci?" si o continuare la nesfarsit a sarutului pentru terminarea campului cu maci...Apoi pielea de gaina,fluturii din stomac si scuzele. Scuzele pentru viata lor si asa prea scurta.
Singurul lucru care lipsea era luna...probabil prea lenesa sa se lupte cu soarele si norii de-odata...Dar ce-mi mai trebuia luna cand aveam marea si iarba sub talpi? Da,mergeam pe suprafata globului tau ocular. Mi-ai plantat maci pe buze azi si o mare la picioare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu