Maratonul de alergat in palmi pe ploaie

Decupeaza-mi pasii de pe covor si lipeste-i pe toata fiinta ta ca si cum as fi alergat de-a lungul si de-a latul trupului tau de cand m-am nascut pana ieri,cand umbrele pasilor mei au obosit si au ramas undeva in urma,agatate in cuierul clipei in care te-am cunoscut. Pasii astia nu lasa urme noroioase,doar urme de talpi care-ti respira pielea asta al carui parfum il vreau doar pentru mine. Pasii astia nu te vor rani,te vor mangaia ca si cum as alerga in palmi,ei vor alerga pana la nimicul ce se afla intre azi si maine. E adevarat ca nu te-ai gandit niciodata la acel ceva care desparte 2 zile? Cred ca nu e decat o secunda de vid sau una de soare in miezul noptii. Te-ai intrebat de ce inceputul unei alte zile e in miezul noptii? Pana la urma e zi sau noapte? Stiu. Nu e nici zi,nici noapte,esti tu. Tu te afli la marginea zilei care se incheie si te continui pana la inceputul urmatoarei. Deci pasii mei alerga de azi pe maine.Asa pot trai ,te pot popula. Muscand ultima secunda din "azi" si pe prima din "maine"...Dar uite cate picaturi de ploaie se nasc in timpul ala,vidul ala...atat de multe incat ar putea spala urmele pasilor mei. Nu mai sta in ploaie! O sa raceasca pasii mei si o sa stranute un alt "tu"  pe care sa alerge iar si iar...