joi, 17 iunie 2010
Cersetorul din mine
De ce s-ar intreba un cersetor cat e ceasul? La ce e bun,avand in vedere ca singura lui "slujba" e cersitul? Vrea sa mai stie cate clipe mai are de cersit,cate vieti,cate monede? In fiecare dimineata el e acolo si zambeste ca ieri,cu ochii plini de lacrimi si cu mana intinsa ca si cum asteapta ploaia sau vrea sa prinda viitorul de picioare...Tu nu esti niciodata acolo unde te-am lasat in inima mea. In fiecare dimineata te gasesc in alt colt,pe alta artera, cu barba abia crescuta,cersind zambete,dar primind doar lacrimi. Se spune ca atunci cand dam cateva monede unui cersetor, ne cumparam la un pret foarte mic convingerea ca mila e buna pentru altii,nu pentru noi insine. Sincer, de ceva vreme am uitat sa imi fie mila de mine. Acum ma intreb doar daca cersetorii, cand se trezesc dimineata se gandesc daca ea are alt gust. A noastra, celor care am incetat sa cersim, sigur are gust de cafea sau pasta de dinti. Dar a lor? Are gust de monede? A ta are gust de sange proaspat? Are gust de urmele de pasi de ieri sau de kilometrii obositi pe care i-ai parcus pe suprafata inimii mele,cu plopi si maci? Defapt cine esti tu? Eu cu cine vorbesc? Cu cersetorul din mine?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu