Soare albastru

Aseara am visat ca eram la mare, dar nu puteam face diferenta intre albastrul ei si cel al cerului. Abia cand am pipait linia orizontului mi-am dat seama ca pestii inoata in albastrul cerului,iar pescarusii zboara pe albastrul marii. Ai putea zice ca e ciudat,dar nu...lumea doar s-a intors cu susul in jos de cand esti tu, pentru ca acolo, pe linia orizontului se injumatateste ochiul tau drept pe care l-am sarutat joi.

Si n-aveai pleoapa, nu clipeai, ca si cum ai vrea sa inghiti toate imaginile, fara sa-ti scape vreun detaliu.

Cu cat te inecai in albastrul cerului, spre apus, cu atat te faceai si mai mare, ingloband in pupila ta tot ce era in jur, salcamul, acoperisul unui bloc, nisipul...

Numai eu ramaneam agatata de iris, doar ma respirai cu capruiul tau auriu, nu ma puteai inghitii.

Si cand semiluna si-a facut aparitia, iar tu incepeai sa dispari, ne-am suit amandoi, acolo sus, pe cornul ei si ne leganam in cantecul stelelor. Ochiul tau imens zambea la mine, ma tinea de mana...Apoi a disparut. Am ramas singura pe luna.

O sa astept rasaritul din nou, ca ieri, alaltaieri si toate zilele ce au fost.