Cafea in noi

Prima zi de primavara pe planeta asta...Ploua cu parfum de lalele peste pleoapele tale intre-deschise. Ce dimineata! Ma trezeste mirosul de cafea. Deschid doar un ochi. Nu esti prin preajma asa ca imi inec capruiul in fulgii pernelor din nou. Iti aud pasii, iar mirosul de cafea e mai intens. Zambesc. Iti apropii buzele de urechea mea si-mi soptesti un "buna dimineata" cu umbra de iarba verde plina de roua. Deschid ochii. Acelasi "tu" somnoros si zambitor. Niciodata nu am inteles cum de poate sa incapa atata galben in ochii aia. Ramane un mister.

Tu : -Cafeaua?

Eu : -Mai intai tu si apoi cafeaua.

Tu zambesti, lasi cafeaua pe noptiera si ma imbratisezi. Cel mai calduros rasarit e cel din bratele tale. Bem cafeaua imbratisati. Un strop tu,unul eu, cat sa ne sadim sub gene iluziile, uitarea, cat sa ne-ngropam privirea in pielea alba a umerilor goi.

Ne intoarcem in lumea cearceafurilor albe.

Mai tii minte zapada aia de pe sira spinarii mele in care iti incuiai deznadejdile? Azi s-a topit, iar din urmele ei de pasi au rasarit ghiocei. Culege-i!

Azi o sa daruiesti flori soarelui,lunii si stelelor.

Coloreaza-mi cerul in culorile inimii tale neobosite de dragoste, cu fluturi inglobati in lumina.

Nu, nu e nevoie sa spui alea doua cuvinte. Sunt de prisos. Lasa bataile inimii sa vorbeasca pentru tine si mai stai...Am pierdut primavara in somnul cearceafurilor. Ajuta-ma s-o caut...si pana atunci,crezi ca poti sa ii tii tu locul?