Soare albastru

Aseara am visat ca eram la mare, dar nu puteam face diferenta intre albastrul ei si cel al cerului. Abia cand am pipait linia orizontului mi-am dat seama ca pestii inoata in albastrul cerului,iar pescarusii zboara pe albastrul marii. Ai putea zice ca e ciudat,dar nu...lumea doar s-a intors cu susul in jos de cand esti tu, pentru ca acolo, pe linia orizontului se injumatateste ochiul tau drept pe care l-am sarutat joi.

Si n-aveai pleoapa, nu clipeai, ca si cum ai vrea sa inghiti toate imaginile, fara sa-ti scape vreun detaliu.

Cu cat te inecai in albastrul cerului, spre apus, cu atat te faceai si mai mare, ingloband in pupila ta tot ce era in jur, salcamul, acoperisul unui bloc, nisipul...

Numai eu ramaneam agatata de iris, doar ma respirai cu capruiul tau auriu, nu ma puteai inghitii.

Si cand semiluna si-a facut aparitia, iar tu incepeai sa dispari, ne-am suit amandoi, acolo sus, pe cornul ei si ne leganam in cantecul stelelor. Ochiul tau imens zambea la mine, ma tinea de mana...Apoi a disparut. Am ramas singura pe luna.

O sa astept rasaritul din nou, ca ieri, alaltaieri si toate zilele ce au fost.

Randuri...

Cica dragostea te-ntoarce pe dos...Eu n-am patit nimic,am intoarse pe dos alunitele alea de pe sira spinarii carora le canti serenade atat de des...

Si visele mi s-au intors pe dos si au crescut in mine si in cutia chitarii. Sunt gata sa rupa corzile si sa detoneze o explozie de sunete vii...

Cate stele in seara asta...Oare ,atunci cand se nasc prea multe stele si nu mai au loc pe cer...atunci...atunci incepe sa ploua cu stele?

Si cand ninge...fulgii aia sunt defapt stele?...Nu ma lua in seama...nu toate intrebarile mele au raspuns...

Aaa...si mai stiu...sunt intoarse pe dos si moleculele jeleurilor cu piper pe care le-am mancat azi...

Sunt intoarse pe dos si povestile pe care mi le-ai spus pentru ca nu am fost atenta o clipa la ceea ce ziceai...doar te sorbeam din priviri, observam fiecare miscare a buzelor si a dintilor, fiecare incruntare de-a ta...si gatul...alb de lumina fluorescenta a soarelui...

Si mai sunt niste lucruri intoarse pe dos...sau intoarse in ele insele...niste jumatati de cuvinte care au devenit intreguri de cand suntem noi...

2000 de nopti ploioase

Joi. Ora 6. Stropi de apa din duş. Ploaie. O mana nevazuta strange ultimele scame de apus. Ploaia asta ce face atmosfera si mai sufocanta...ma face sa-mi imaginez ca Cineva, acolo sus, a uitat duşul deschis...ca si mine.

Apa in duş, apa de ploaie, marea din fata ferestrei, apa in mine...Singura fiinta care nu picura esti tu. Probabil o sa te adaptezi si tu acestei lumi curgatoare. Azi sadesti franturi de bineţe intre coastele mele, intre atrii. Vii grabit spre mine ca si cum sunt gata sa dispar si ti-e frica sa nu ma pierzi. Ma strangi puternic incolacindu-ti bratele pe mijlocul meu, brate ca doua rauri ce se intalnesc, isi amesteca sangele intre ele, rauri ce spala atatea pietre colţuroase. Nu-mi da drumul! Imi place cand iti cuibaresti capul pe umarul meu si-mi mirosi gatul. Aah...eram sigura ca o sa musti. Ti-era sete de apa din jugulara mea. N-am sa mor. Am destul timp pentru asta. Degetele tale curgatoare se varsa in venele mele.

Hei, uite, s-a oprit ploaia...Ne apropiem de fereastra. Numaram stropii de apa, ii descantam. Scriem "te iubesc"-uri copilaresti din cerneala lor. Imi invelesti umarul drept cu buzele tale. Caldura lor curge in mine.

Tot ce e al tau, rauri, caldura...chiar si tu insuţi...te verşi in mine. Te reincarnezi in molecula mea de apa. TU esti EU. Fiecare dintre noi e un atom de hidrogen, iar oxigenul...oxigenul e bonus. Bonusul iubirii noastre. Imi place viata asta. E un film cu doar doi actori : noi doi.

Nimicuri...

Mi se agata genele in parul tau. Ochii iti respira parul,lumina lui.

Beau marea de pe buzele tale, mare cu pesti vii si stele de mare. Mi-a ramas o stea de mare in molarul drept.

Pune o catusa de mana stanga a zorilor si una de mana mea si plimba-ma in noapte. Pe alee de vise,pietruita cu stele ne purtam dezamagirile , le lasam sa curga de pe umerii nostrii, sa se scurga in teava caloriferului ce ne va incalzi iarna viitoare.

Pe aleea asta ne-am jucat de-a "v-ati ascunselea" cu luna. La rascrucea nisipurilor inca ni se intalnesc urmele de pasi.

Imi strapungi coastele cu o sageata. Curge zeama de mar.

Acum nu-mi mai trebuie nimic...

Strapunsa de sageti ma predau cu bratele goale celei de-a 25-a ora a zilei...

Cafea in noi

Prima zi de primavara pe planeta asta...Ploua cu parfum de lalele peste pleoapele tale intre-deschise. Ce dimineata! Ma trezeste mirosul de cafea. Deschid doar un ochi. Nu esti prin preajma asa ca imi inec capruiul in fulgii pernelor din nou. Iti aud pasii, iar mirosul de cafea e mai intens. Zambesc. Iti apropii buzele de urechea mea si-mi soptesti un "buna dimineata" cu umbra de iarba verde plina de roua. Deschid ochii. Acelasi "tu" somnoros si zambitor. Niciodata nu am inteles cum de poate sa incapa atata galben in ochii aia. Ramane un mister.

Tu : -Cafeaua?

Eu : -Mai intai tu si apoi cafeaua.

Tu zambesti, lasi cafeaua pe noptiera si ma imbratisezi. Cel mai calduros rasarit e cel din bratele tale. Bem cafeaua imbratisati. Un strop tu,unul eu, cat sa ne sadim sub gene iluziile, uitarea, cat sa ne-ngropam privirea in pielea alba a umerilor goi.

Ne intoarcem in lumea cearceafurilor albe.

Mai tii minte zapada aia de pe sira spinarii mele in care iti incuiai deznadejdile? Azi s-a topit, iar din urmele ei de pasi au rasarit ghiocei. Culege-i!

Azi o sa daruiesti flori soarelui,lunii si stelelor.

Coloreaza-mi cerul in culorile inimii tale neobosite de dragoste, cu fluturi inglobati in lumina.

Nu, nu e nevoie sa spui alea doua cuvinte. Sunt de prisos. Lasa bataile inimii sa vorbeasca pentru tine si mai stai...Am pierdut primavara in somnul cearceafurilor. Ajuta-ma s-o caut...si pana atunci,crezi ca poti sa ii tii tu locul?