duminică, 21 februarie 2010

Gloanţe

...Si daca impusti marea va curge sange albastru de valuri inspumate. Ranile ei vor fi tipete de balena,iar lacrimile,pene de pescarus.
...Daca impusti plopul,ramane umbra lui. Sangele e rasina visatoare de viata. Rana ii e scorbura neadormita de ciocanitoare. Lacrimi? Puful ala ca de papadie care se naste primavara din roua proaspata a diminetii si din lupta surda cu ultimele crampeie de iarna.
...Daca impusti portocala,ramane fericirea inglobata in coaja ei. Va plange cu stropi dulci de apa vie si cuvinte nerostite. Ranile ei vor fi feliile sfasiate de unghia deznadejdii din intregul ala perfect,solar. Portocala nu are sange. Are apa calda din duş.
...Daca impusti luna,ramane o alta planeta straina si grea, asta pe care sper ca ma aflu. Sange va fi Calea Lactee, cratere vor tine locul ranilor,iar lacrimi vor fi ploi de stele.
...Daca ma impusti pe mine,ramai tu, singur si indoliat. Sange va fi noianul de amintiri ce curge din rai spre iad. Rana? Ce-i aia? Eu nu am avut decat rani provocate de oameni, nu de pistoale. Lacrimi nu vor fi. Poate doar ale tale.
Deci...impusca-ma...cu un te iubesc!

miercuri, 17 februarie 2010

Dragoste in fiecare anotimp

Stii, ma gandeam azi-noapte,
Strivita intre vis si realitate
Cum ti-as putea livra
Iubire,lumina dintr-o stea.

Mai intai ar trebui sa construiesc o fabrica de fericire
Din margele de roua,stropi de bineţe si nemurire.
Apoi ti-as trimite zilnic cate o portie
Din sentimentele mele anesteziate,sub operatie.

Tii marea in palme,iar zambetul ti-e aripa de pescarus
Vreau sa te-nchid cuminte in inima unui ursulet de plus
Ca vantul sa nu bata si ploaia sa nu ude
Ale tale dulci copilarii,vise tremurande.

Chiar daca la radio se-anunta ploi
Curierul nu o sa-nceteze sa-ti livreze bucati din noi.
Indiferent ca ploua,ninge sau se revarsa o mare de soare,
Iubirea explodeaza in fiecare petala de floare.

joi, 4 februarie 2010

Titlu : P.S. ... Ghici ce?

Si cand alergi de fericire si-ti vine sa tipi sa te auda luna fara ca macar sa-ti pese de ceilalti,ce? Atunci sunteti doar voi doi care va auziti fericirea ce urla in timpanele timpului. Si restul?...restul e azvarlire.
Pentru ca e la moda dragostea-n dungi de inima albastra,dragoste cu buline din stropi de bineţe...Si da,iubesc clipele in care imi spui "ti-am zis eu" pentru ca stiai ca dupa noaptea grea va rasari soarele,ca dupa o clipa de tristete intotdeauna vine un veac de fericire. Iubesc clipele in care spunem aceleasi lucruri, iubesc clipele in care te vad razand,mancand,desenand,cantand...Iubesc clipele in care ne gandim pe unde am mai putea zbura visand, pe ce varf de munte, in vapaia unui apus ne-am putea ineca imbratisati sau in ce mare s-ar stinge talpile noastre ce au alergat unele prin mintea celuilalt.
Si rujul si urmele de dinti de pe gat sunt tot ale noastre. Si parfumul si vantul din par ce ne rascoleste trairile,mortile,rasuflarea.
Stiu ca imi vei spune ca ne intalnim maine, la aniversarea stelelor gemene si a dansului degetelor tale in parul meu. Eu iti voi spune ca vreau ca azi sa fie "maine"-le despre care vorbeai ieri. Tu o sa imbratisezi soarele diminetii cu pleoapele-amandoua si o sa scrii pe-o raza "in fiecare "azi" e "maine" ".Buna dimineata!

duminică, 31 ianuarie 2010

iqwuefgyiwlifwgifgbweifgwufcwioguwiegf

.imi scrasnesc dintii si lacrimi vii imi tremura in barba...de ce e asa greu sa nu fi lasat sa iubesti? poti sa-mi spui tu de ce?...asa ma gandeam si eu,nici tu nu stii...dar macar stii cum e sa dormi pe o perna de lacrimi din cauza unui om care vrea sa se impuna si atat, care nu are argumente si iubeste sa striveasca vise sub calcaiul lui? zi...stii?...pariez ca nu...si doare al dracu de tare sa ti se spuna la orice "nu". cine i-o fi inventat pe oamenii astia? sigur nu Dumnezeu...acum te las...nu mai scriu...pana aici mi-a ajuns lantul de la zgarda...ma intorc in globul meu de sticla.

duminică, 24 ianuarie 2010

O carte

Mi-e dor de tine si s-a ars becul...Acum ma bucur in sfarsit pentru ca esti mai aproape in intunericul asta, te vad mai clar...Te recunosc dupa sclipirile alea ale ochilor,sclipiri de om care iubeste, cer de caramel cu stele...Te asezi pe fotoliu si tii in mana un bol cu portocale si frisca, frisca intunericului ce curge pe geana asta de lumina a inimii noastre...una singura...
Eu stau rezemata de tocul usii...al usii dintre vis si realitate. Ma chemi. Imi infloreste intre dinti un zambet stramb, un zambet de "si eu te iubesc"...Ma tragi de gulerul camasii, camasa aia a ta de nasturii careia imi agat mereu dezamagirile...Ahh...Iar m-am impiedicat de piciorul patului ca in fiecare seara...Gata,m-am invelit cu umbra barcii...Am uitat sa mentionez ca patul nostru e marea, ca barca e patura aia intre firele careia se tese povestea noastra, care ne inveleste pana deasupra buzelor reci cand suntem unul fara altul...cand putem exista asa...Perna ne e dictionarul cu acele cuvinte inventate de noi, care s-au nascut din fluturii gandurilor noastre.
Cuvantul NOI se regaseste in fiecare pagina a dictionarului si in loc de definitie sunt scrise numele noastre...
Doamne...ce usor e sa visez cand esti aici! Tu imi hranesti fiecare vis si nu ti-am multumit niciodata pentru asta...
Nu, nu te duce sa cumperi un alt bec, mai stai pana maine...oricare din "maine"-le viitoare...
Uite...hai ca vine valul...da-mi mana...hai sa inotam unul prin celalalt...

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Incruntat si cu ovalul fetei intr-o parte, rezemandu-ti gandul de mana stanga si sorbind cafeaua aia fierbinte...si felul in care-ti musti buzele fripte, zambetul ala care raspunde zambetului meu...si felul in care strivesti intre gene sarutul de ramas-bun, care defapt imi spune "vino cu mine"...si tu...
Iti aranjez cravata aia cu imprimeu de poduri...poduri intre mine si tine,intre luna si soare...Nu stiu cat de arhitect esti tu,dar stiu ca nu o sa lasi nici un zid sa ne desparta si ca nu o sa-mi impietresti inima...Gata cu atata vorba...o sa intarzii...
Tu : -Hai cu mine!
Eu : -Unde? La serviciu? Ai innebunit?
Tu : -Da!
Eu : -Pai...
Tu : -Hai! Azi o sa construim impreuna...o sa cladim lumea noastra din caramizi in forma literelor "te iubesc"-ului aluia ce l-ai desenat pe atriul meu stang...
Eu,zambind, iti spun ca merg cu tine pana acolo unde se termina bucata noastra de Marte. Tu ma iei de mana, eu sunt doar in halat si papuci,dar nu-mi pasa...sunt cu tine. Iesim pe usa, asteptam liftul...rutina...Liftul e gol,mai mult loc pentru dragostea noastra, ca in multe alte zile...Mai bine coboram pe scarile alea pe care ni se impleticeau pasii de indragostiti si care ne cunoasteau noroiul din bocanci, noroi cu praf de stele si cratere de luna. Se deschide usa liftului, tu ma tragi de mana,eu te opresc. Te uiti intrebator la mine...
Eu : -Aici se termina lumea noastra.
Tu imi zambesti si ma saruti in coltul gurii, ma lasi sa-ti aranjez din nou cravata si-mi zici ca deja ti-e dor de mine. Zambesc, ies din lift si-ti privesc ultimele miscari. Nu ma intorc cu liftul, prefer sa-mi impleticesc picioarele indragostite pe scari...si ele fac parte din lumea noastra.

vineri, 22 ianuarie 2010

.speechless.

...Parca esti aici...in timp ce scriu randurile astea iti simt repiratia calda in ceafa si pe brate...Iti cunosc oboseala si gandul si focul ala in care arde dorinta buzelor tale de a naste un sarut cu ale mele...Iti cunosc oftatul si geana...Te las sa-ti ingropi ziua in zapada proaspata de pe sira spinarii mele,apoi iti mangai parul si te sarut scurt. Tu,plutind intre "a fii" si "a nu fii", in oboseala uitarii,imi saruti umarul cu frunze scuturate de stejar...stejarul ala ce creste pe linia vietii,in palma ta stanga. Ma lasi sa crestez in scoarta stejarului numele nostru...Da,numele...unul singur,unul de NOI...Apoi ma ajuti sa fac patul,intinzi cearceaful ala patat cu vise si arunci pernele imbibate cu lacrimi de nopti albe in doi. Imi despletesti parul,imi agati "te iubesc"-uri de lobul urechii si-mi mesteci respiratia,privirea...
Ai grija sa-mi alungi somnul lasand o lumanare aprinsa pe noptiera si o pana de porumbel care imi inveleste irisul...Nu dorm...Sunt doar in alta lume,pe Marte-le nostru...Imi numar clipele cu soare pe care mi le-ai desenat pe coate. Sunt prea multe pentru matematica sufletului meu.
Imi stingi rosul de pe buze si imprastii mina de creion pe pleoape...Noapte buna...