Miere din 30 de flori

Hei?...Unde esti?...Mi-au inghetat picioarele...Hai lasa cafeaua...bea-mi parfumul pielii...Lasa si desenatul...deseneaza doar cu genele tale flori pe peretii ochilor mei...Asa...da-mi mana,analizeaza-mi degetele,unghiile si zambetele pe care le-ai sadit intre degete... Lacrimile?Care lacrimi? Tu nu ai lasat capruiul sa curga din ochi,ai stiut sa-l pretuiesti...pana acum.

Am sa invat sa beau doar jumatate de pahar...cea plina cu fericire. Si beau asa,cate un strop,cat sa mai pot respira imagini cu tine.

Acum mi-au amortit picioarele,stand aici in genunchi,in fata trecutului ce l-am ingropat azi. Nu o sa port doliu...zambetul tau nu ma lasa...Stiu,da chiar stiu...O sa ma imbratisezi,o sa ma intrebi daca stau comod,o sa ma lasi sa ma joc in parul tau si o sa ne impletim privirile...O sa curga miere in miez de noapte,o sa ploua din soarele noptii cu raze de miere...Si daca te visez iar?...O sa-mi indeplinesti visul?...

Luna plina intre degete

Uneori nu inteleg de ce se intampla asa unele lucruri...De ce?...vesnica intrebare...Se petrec lucruri frumoase cand te astepti cel mai putin,cand nu mai ai speranta...Si intr-o clipa de "neatentie" binecuvantata apare...Si te miri,si nu-ti vine sa crezi,si nu stii ce sa ii raspunzi fericirii...Nu stii daca sa ii deschizi usa sau sa o mai tii in prag,in gerul asta de ultima zi de decembrie...

Si luna aia plina care te impinge in bratele fericirii ,care e acolo doar pentru voi doi,sa faca atmosfera mai romantica...pana si curcubeul ala alb de nori din jurul ei are o semnificatie aparte...nimic nu e intamplator...Niste degete care pipaie golul dintre degetele mele,care au reusit sa il umple,zeci de zambete cu care imi determini gura sa zambeasca la randul ei...si privirile alea...chipurile pe ascuns,dar sa stii ca te vedeam cu coltul ochiului...

Si ciorile alea nesatule care imi sfasiau din suflet,imi rupeau florile de mar care abia rasarisera...

Si ochii tai in care plutea mierea si care parca ma chemau...dar pe drumul spre ei ma impiedicam incontinuu,o mana invizibila ma tragea inapoi...si slava Domnului nu era mana trecutului...

Nu stiu ce as putea sa mai fac : sa sper in continuare sau sa tac,sa ma prefac ca uit?

De vorba cu creionul...

E cam greu sa ramai in picioare

Dupa atatea falimente sentimentale.

E inutil sa speri ca nu te va uda

Ploaia de vorbe nespuse ce cade asupra ta.

E ciudat sa speri sa alergi pe campul cu spice de grau

Cand de fapt te-ai incarnat intr-o piatra tacuta de rau.

E aiurea sa crezi ca luna si soarele iti apartin de ziua ta

Cand nici macar nu ai sadit o dorinta in flacara lumanarii 17 de nea.

E imposibil sa-ti iau ceasul si "nu vreau"-ul dintre dinti

Ca si cum ar putea o secunda gravida sa-si nasca clipa intre sfinti.

E cam dificil sa crezi in lumina neagra si misterioasa a ochilor alora

Si in cheia din mana tremuranda ce va deschide poarta...o alta.

Stiu...nu am putut sa imi tin promisiunea pe care am facut-o ieri...Ti-am zis ca m-ai facut sa-mi incalc majoritatea regulilor. Si totusi...Sa privim partea plina a paharului...Macar acum nu o sa fiu prada ghearelor lui decembrie...O sa ma imbrac cu hanoracul tau,o sa imi pun sapca ta in care zace marea si o sa ma incalt cu papucii de la tine...Speram sa imi imprumuti bocancii,dar nu ai vrut...Dar decat asa,mai bine beau continutul paharului...

Adio

Asta e ultimul lucru pe care il scriu despre tine,ultima amintire legata de tine se contureaza acum...

Aseara ai venit pentru ultima data...Ai venit cu hanoracul ala care imi place..pardon..imi placea. Cand te descaltai de sentimente,te-am intrebat daca nu cumva ti-ai uitat ceva in hanorac,iar tu foarte sigur pe tine,ai spus "Nu". Defapt iti lasasei inima acolo...

Ce mi-ai spus nu mai conteaza...stiam ce va fi din clipa cand m-am uitat in ochii tau...pentru ca ai construit un zid intre mine si marea aia careia ii cunosteam toate valurile...

Cand s-a topit zapada,s-au topit si sentimentele mele pentru tine...Adio...

O alta zi...sau noapte

Si daca nu o privesc fix,imi intra ea sub pleoapa...luna...o vad cu coltul ochiului fara sa vreau. Arata ca o spranceana intoarsa...defapt e spranceana dreapta a Luceafarului. Cea stanga e un inger.

Si daca duminica ma nasc pentru a saptesprezecea oara,ce? Mai bine cadea luna si s-ar fi nascut ea din nou...ar fi fost cel mai frumos cadou. Duminica o sa fie o zi ca oricare alta, o zi in care o sa fie o lumanare in plus pe tort.

Duminica poate o sa ma multumesc doar cu dragostea fularului care sta agatat de gatul meu zilnic sau cu dragostea manusilor care imi saruta neobosite mainile sau cea a fesului care cunoaste parfumul fiecarei suvite...sau poate nu...

De ce?

Ma plictisesc de mine uneori si stau asa intr-o continua visare,in pana de idei,ca si cum as fi anesteziata sau in moarte clinica...

In unele zile sunt o pana de chitara cu care altii lovesc niste corzi ale inimii...

Ca si cum ne miram ca existam amandoi in acelasi timp,dar nu facem nimic pentru a exista ca "noi"...

Ca si cum daca in sufletele noastre ploua cu raze sau cu picaturi de apa e la fel...

Ca si cum daca pleci sau te intorci, daca ma urasti sau ma iubesti e la fel.

Ca si cum daca imi daruiesti un trandafir rosu de sangele amintirilor ce-ti curg prin vene e la fel cu o lalea neagra de ura pamantului hain ce zace in urmele baschetilor tai...

Cand iti vorbesc, nici macar nu ma privesti in ochi,de parca ascunzi ceva, de parca ti-e teama de ce e in privirea mea...Iar alte ori ma privesti cu ochi galbeni de mar dulce si nici nu clipesti,ca si cum ai ceva sa-mi spui,ca si cum ai vrea sa citesc eu mesajul din sticla pierduta in marea ta de soare...

Uneori nu inteleg de ce cad frunze ca si cum ar vrea sa-mi acopere trecutul...Poate ar trebui sa ma ajuti sa fac curat in gradina asta a vietii, sa strang toate uscaciunile si sa raman cu tot ce e mai al meu : trecutul si prezentul pentru ca viitorul poate nu ma va primii...