Randuri...

Cica dragostea te-ntoarce pe dos...Eu n-am patit nimic,am intoarse pe dos alunitele alea de pe sira spinarii carora le canti serenade atat de des...

Si visele mi s-au intors pe dos si au crescut in mine si in cutia chitarii. Sunt gata sa rupa corzile si sa detoneze o explozie de sunete vii...

Cate stele in seara asta...Oare ,atunci cand se nasc prea multe stele si nu mai au loc pe cer...atunci...atunci incepe sa ploua cu stele?

Si cand ninge...fulgii aia sunt defapt stele?...Nu ma lua in seama...nu toate intrebarile mele au raspuns...

Aaa...si mai stiu...sunt intoarse pe dos si moleculele jeleurilor cu piper pe care le-am mancat azi...

Sunt intoarse pe dos si povestile pe care mi le-ai spus pentru ca nu am fost atenta o clipa la ceea ce ziceai...doar te sorbeam din priviri, observam fiecare miscare a buzelor si a dintilor, fiecare incruntare de-a ta...si gatul...alb de lumina fluorescenta a soarelui...

Si mai sunt niste lucruri intoarse pe dos...sau intoarse in ele insele...niste jumatati de cuvinte care au devenit intreguri de cand suntem noi...

2000 de nopti ploioase

Joi. Ora 6. Stropi de apa din duş. Ploaie. O mana nevazuta strange ultimele scame de apus. Ploaia asta ce face atmosfera si mai sufocanta...ma face sa-mi imaginez ca Cineva, acolo sus, a uitat duşul deschis...ca si mine.

Apa in duş, apa de ploaie, marea din fata ferestrei, apa in mine...Singura fiinta care nu picura esti tu. Probabil o sa te adaptezi si tu acestei lumi curgatoare. Azi sadesti franturi de bineţe intre coastele mele, intre atrii. Vii grabit spre mine ca si cum sunt gata sa dispar si ti-e frica sa nu ma pierzi. Ma strangi puternic incolacindu-ti bratele pe mijlocul meu, brate ca doua rauri ce se intalnesc, isi amesteca sangele intre ele, rauri ce spala atatea pietre colţuroase. Nu-mi da drumul! Imi place cand iti cuibaresti capul pe umarul meu si-mi mirosi gatul. Aah...eram sigura ca o sa musti. Ti-era sete de apa din jugulara mea. N-am sa mor. Am destul timp pentru asta. Degetele tale curgatoare se varsa in venele mele.

Hei, uite, s-a oprit ploaia...Ne apropiem de fereastra. Numaram stropii de apa, ii descantam. Scriem "te iubesc"-uri copilaresti din cerneala lor. Imi invelesti umarul drept cu buzele tale. Caldura lor curge in mine.

Tot ce e al tau, rauri, caldura...chiar si tu insuţi...te verşi in mine. Te reincarnezi in molecula mea de apa. TU esti EU. Fiecare dintre noi e un atom de hidrogen, iar oxigenul...oxigenul e bonus. Bonusul iubirii noastre. Imi place viata asta. E un film cu doar doi actori : noi doi.

Nimicuri...

Mi se agata genele in parul tau. Ochii iti respira parul,lumina lui.

Beau marea de pe buzele tale, mare cu pesti vii si stele de mare. Mi-a ramas o stea de mare in molarul drept.

Pune o catusa de mana stanga a zorilor si una de mana mea si plimba-ma in noapte. Pe alee de vise,pietruita cu stele ne purtam dezamagirile , le lasam sa curga de pe umerii nostrii, sa se scurga in teava caloriferului ce ne va incalzi iarna viitoare.

Pe aleea asta ne-am jucat de-a "v-ati ascunselea" cu luna. La rascrucea nisipurilor inca ni se intalnesc urmele de pasi.

Imi strapungi coastele cu o sageata. Curge zeama de mar.

Acum nu-mi mai trebuie nimic...

Strapunsa de sageti ma predau cu bratele goale celei de-a 25-a ora a zilei...

Cafea in noi

Prima zi de primavara pe planeta asta...Ploua cu parfum de lalele peste pleoapele tale intre-deschise. Ce dimineata! Ma trezeste mirosul de cafea. Deschid doar un ochi. Nu esti prin preajma asa ca imi inec capruiul in fulgii pernelor din nou. Iti aud pasii, iar mirosul de cafea e mai intens. Zambesc. Iti apropii buzele de urechea mea si-mi soptesti un "buna dimineata" cu umbra de iarba verde plina de roua. Deschid ochii. Acelasi "tu" somnoros si zambitor. Niciodata nu am inteles cum de poate sa incapa atata galben in ochii aia. Ramane un mister.

Tu : -Cafeaua?

Eu : -Mai intai tu si apoi cafeaua.

Tu zambesti, lasi cafeaua pe noptiera si ma imbratisezi. Cel mai calduros rasarit e cel din bratele tale. Bem cafeaua imbratisati. Un strop tu,unul eu, cat sa ne sadim sub gene iluziile, uitarea, cat sa ne-ngropam privirea in pielea alba a umerilor goi.

Ne intoarcem in lumea cearceafurilor albe.

Mai tii minte zapada aia de pe sira spinarii mele in care iti incuiai deznadejdile? Azi s-a topit, iar din urmele ei de pasi au rasarit ghiocei. Culege-i!

Azi o sa daruiesti flori soarelui,lunii si stelelor.

Coloreaza-mi cerul in culorile inimii tale neobosite de dragoste, cu fluturi inglobati in lumina.

Nu, nu e nevoie sa spui alea doua cuvinte. Sunt de prisos. Lasa bataile inimii sa vorbeasca pentru tine si mai stai...Am pierdut primavara in somnul cearceafurilor. Ajuta-ma s-o caut...si pana atunci,crezi ca poti sa ii tii tu locul?

Gloanţe

...Si daca impusti marea va curge sange albastru de valuri inspumate. Ranile ei vor fi tipete de balena,iar lacrimile,pene de pescarus.

...Daca impusti plopul,ramane umbra lui. Sangele e rasina visatoare de viata. Rana ii e scorbura neadormita de ciocanitoare. Lacrimi? Puful ala ca de papadie care se naste primavara din roua proaspata a diminetii si din lupta surda cu ultimele crampeie de iarna.

...Daca impusti portocala,ramane fericirea inglobata in coaja ei. Va plange cu stropi dulci de apa vie si cuvinte nerostite. Ranile ei vor fi feliile sfasiate de unghia deznadejdii din intregul ala perfect,solar. Portocala nu are sange. Are apa calda din duş.

...Daca impusti luna,ramane o alta planeta straina si grea, asta pe care sper ca ma aflu. Sange va fi Calea Lactee, cratere vor tine locul ranilor,iar lacrimi vor fi ploi de stele.

...Daca ma impusti pe mine,ramai tu, singur si indoliat. Sange va fi noianul de amintiri ce curge din rai spre iad. Rana? Ce-i aia? Eu nu am avut decat rani provocate de oameni, nu de pistoale. Lacrimi nu vor fi. Poate doar ale tale.

Deci...impusca-ma...cu un te iubesc!

Dragoste in fiecare anotimp

Stii, ma gandeam azi-noapte,

Strivita intre vis si realitate

Cum ti-as putea livra

Iubire,lumina dintr-o stea.

Mai intai ar trebui sa construiesc o fabrica de fericire

Din margele de roua,stropi de bineţe si nemurire.

Apoi ti-as trimite zilnic cate o portie

Din sentimentele mele anesteziate,sub operatie.

Tii marea in palme,iar zambetul ti-e aripa de pescarus

Vreau sa te-nchid cuminte in inima unui ursulet de plus

Ca vantul sa nu bata si ploaia sa nu ude

Ale tale dulci copilarii,vise tremurande.

Chiar daca la radio se-anunta ploi

Curierul nu o sa-nceteze sa-ti livreze bucati din noi.

Indiferent ca ploua,ninge sau se revarsa o mare de soare,

Iubirea explodeaza in fiecare petala de floare.

Titlu : P.S. ... Ghici ce?

Si cand alergi de fericire si-ti vine sa tipi sa te auda luna fara ca macar sa-ti pese de ceilalti,ce? Atunci sunteti doar voi doi care va auziti fericirea ce urla in timpanele timpului. Si restul?...restul e azvarlire.

Pentru ca e la moda dragostea-n dungi de inima albastra,dragoste cu buline din stropi de bineţe...Si da,iubesc clipele in care imi spui "ti-am zis eu" pentru ca stiai ca dupa noaptea grea va rasari soarele,ca dupa o clipa de tristete intotdeauna vine un veac de fericire. Iubesc clipele in care spunem aceleasi lucruri, iubesc clipele in care te vad razand,mancand,desenand,cantand...Iubesc clipele in care ne gandim pe unde am mai putea zbura visand, pe ce varf de munte, in vapaia unui apus ne-am putea ineca imbratisati sau in ce mare s-ar stinge talpile noastre ce au alergat unele prin mintea celuilalt.

Si rujul si urmele de dinti de pe gat sunt tot ale noastre. Si parfumul si vantul din par ce ne rascoleste trairile,mortile,rasuflarea.

Stiu ca imi vei spune ca ne intalnim maine, la aniversarea stelelor gemene si a dansului degetelor tale in parul meu. Eu iti voi spune ca vreau ca azi sa fie "maine"-le despre care vorbeai ieri. Tu o sa imbratisezi soarele diminetii cu pleoapele-amandoua si o sa scrii pe-o raza "in fiecare "azi" e "maine" ".Buna dimineata!