In jurul tau intunericul se-aprinde si frunzele iau foc. Cand ma trimiti la cersit de saruturi te blestem de fiecare data.
Te blestem sa ramai un simplu fum de tigara din mana trecatorului care lasa sa ploua cu scrum pe asfaltul asta ud de atatea frunze de nuc. In prezenta ta curge lumina si toamna amuteste. Imi numar clipele de soare din par si te blestem iar. Sa fi raza care nu ajunge pe strada mea! Contempli stelele si le scalzi intr-o baie de sange...sangele tau...si te astepti ca ele sa te-mbrace in dorinte. Stelele te blesteama sa devii luceafar de hartie. Norii te blesteama sa fi ploaie, iar eu...eu sunt Dumnezeul care iarta, care te dezbraca mereu de pacate si te-mbraca-n iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu