Prea repede-au trecut

Am invatat ca n-am de ce sa fiu mai devreme in gara. Totul vine mai tarziu decat ne asteptam. Trenuri ninse isi asteapta plecarea odihnindu-si rotile metalice pe fruntile altor sine. Nimeni nu va fi dincolo de usile scartainde ale trenului care sa te astepte cu bratele calde. Ferestrele prafuite de CFR fac cerul sa para galbui, iar gerul ne colinda. Trenul porneste. Alearga dupa copilul ce-l purtai in priviri si te striga pe nume. Tu taci, te inchini si te rogi sa ajungi la destinatie o data cu primavara si sa nu pierzi ultimul strop de inocenta.