Profesor

Sunt profesor. Ii invat pe oameni sa faca trandafiri din hartie...uneori si din temerile lor. Nu e o meserie grea, nu e nici macar una banoasa. E doar una care ma vindeca de mine, de zilele de maine pe care deja le-am pierdut. Tot ce primesc in schimb sunt doar zambete rosii...sau orice alta culoare poate avea un trandafir. Dau totul pentru un zambet. Ei dau hartie si teama pentru un trandafir si un "bravo" exclamat la final, semn ca si-au invins frica...frica de a muri nestiind  rostul existentei lor. Cum decurge o lectie? Fara cuvinte. Fiecare isi modeleaza hartia dupa cum crede de cuviinta si sufla asupra ei cu viata. Asa se naste trandafirul fara parfum. Ce poti sa faci cu un trandafir de hartie? E semn de carte. Iti arata unde ai injumatatit fraza, cuvantul, silaba si clipa si drumul tau in viata. Cartea pe care o citesti constant, poate uneori o reiei, si pe care nu o termini niciodata esti tu insuti.

Aproape noi, departe tu

Rock 'n' roll si vant strain...Ma intreb daca e cineva acum pe Marte si fumeaza o tigare pe fuga cum faci tu de obicei cand iti incalti pasii cu umbre si te indrepti spre strada fara felinare din noiembrie. Doar intunericul mai fluiera acum si imprastie praful stelelor-nenoroc. Ele sunt ghinioniste ca nu iti simt imbratisarile...imbratisarile alea cantate in do major. Astept o luna plina si-un joben din care sa pot scoate inima ta. Demult nu te-am mai vazut inchinandu-te icoanei tristetii care sta deasupra patului tau. Acum esti prea altul, prea zambet ca sa mai simti gustul frunzelor amarui de gutui. Esti al nimanui si al tuturor pentru ca ai murit in ziua in care te-ai nascut ratacind fara mine.

Blestem

In jurul tau intunericul se-aprinde si frunzele iau foc. Cand ma trimiti la cersit de saruturi te blestem de fiecare data.
Te blestem sa ramai un simplu fum de tigara din mana trecatorului  care lasa sa ploua cu scrum pe asfaltul asta ud de atatea frunze de nuc. In prezenta ta curge lumina si toamna amuteste. Imi numar clipele de soare din par si te blestem iar. Sa fi raza care nu ajunge pe strada mea! Contempli stelele si le scalzi intr-o baie de sange...sangele tau...si te astepti ca ele sa te-mbrace in dorinte. Stelele te blesteama sa devii luceafar de hartie. Norii te blesteama sa fi ploaie, iar eu...eu sunt Dumnezeul care iarta, care te dezbraca mereu de pacate si te-mbraca-n iubire.