...si acum,cand ma intreb ce mi-as fi dorit sa se intample...e sa fi ramas inca vreo cativa ani in pantecele mamei...acolo era cel mai bine...departe de orice poate rani...nimeni nu-ti poate impiedica suferinta si lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta...multi te indeamna sa traiesti clipa...aiurea!...viata e o clipa adica nu se stie cat timp si poti sa crezi ca acea clipa dureaza mult sau putin,dar niciodata nu e de-ajuns...daca toata lumea e cu susul in jos de ce sa nu intorci si ceasul cu susul in jos ca sa nu ne mai faca inimile sa ticaie a netimp...timpul a nascut fericirea...dar fericirea asta e malformata,poate s-a nascut prematur pentru ca e putina...nu exista un moment in care toate cele 6 miliarde de oameni sunt fericiti in acelasi timp...si daca nu ne ajunge fericirea ce putem face? nu o putem clona,cumpara sau cersi...o ai sau nu,o poti gasi sau nu,ti se poate oferi sau nu...dupa acel "traieste clipa" suferi mereu,apoi crezi iar si traiesti iar clipa si iar suferi...si tot asa pana cand clipa aia devine invizibila,nu mai apare si tot de ce iti mai ramane de trait e moartea...mai bine traieste tu si clipa mea...