...cand esti prea entuziasmat intotdeauna exista ceva sau cineva care iti impiedica visul...e un fel de lege a naturii,omenirii sau ce naiba o fi...si da,plangi...iti cauti cu disperare servetelele de care iti poti agata lacrimile si te enervezi pe tine insuti,pe propriile decizii,pe naivitatea ta,pe sfaturile pe care nu le-ai ascultat,pe lectiile pe care nu le-ai invatat desi ai trecut de mai multe ori prin aceleasi situatii...si tot gresesti...cred ca asta e o alta lege a firii care te duce spre nebunie...dar nu e o rusine sa fi nebun...

I remember

da,o sa imi amintesc de tine in fiecare gara,tren si vagon...pe fiecare coridor si la fiecare privire aruncata lunii pline prin fereastra aia murdara de cfr...m-ai facut sa urasc si sa iubesc in acelasi timp trenul nevinovat care ne ducea spre acel "acolo" al nostru...cel mai des o sa imi amintesc zambetul tau copilaresc si ochii...rupti din noapte...o sa imi amintesc pana si de pozele nefacute...si de intalnirile neintamplate inca...o sa imi amintesc mangaierea mainilor noastre de hartie calda,arsa aproape...de zambetul meu pe care ti-era greu sa il desenezi,de buzele mele pe care nu le puteai contura cu creionul,ci doar le cantai ode sarutandu-le cu ultimii tai pasi...o sa imi amintesc si de "adio"-ul nespus si pe care nu vreau sa il rostim niciodata...o sa imi amintesc de tine ca "baiatul din tren care a furat primul minut al zilei cu ochii lui negrii"...o sa imi amintesc de tine cand o sa te vad intr-o "maine",amintire fara chip...

...si acum,cand ma intreb ce mi-as fi dorit sa se intample...e sa fi ramas inca vreo cativa ani in pantecele mamei...acolo era cel mai bine...departe de orice poate rani...nimeni nu-ti poate impiedica suferinta si lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta...multi te indeamna sa traiesti clipa...aiurea!...viata e o clipa adica nu se stie cat timp si poti sa crezi ca acea clipa dureaza mult sau putin,dar niciodata nu e de-ajuns...daca toata lumea e cu susul in jos de ce sa nu intorci si ceasul cu susul in jos ca sa nu ne mai faca inimile sa ticaie a netimp...timpul a nascut fericirea...dar fericirea asta e malformata,poate s-a nascut prematur pentru ca e putina...nu exista un moment in care toate cele 6 miliarde de oameni sunt fericiti in acelasi timp...si daca nu ne ajunge fericirea ce putem face? nu o putem clona,cumpara sau cersi...o ai sau nu,o poti gasi sau nu,ti se poate oferi sau nu...dupa acel "traieste clipa" suferi mereu,apoi crezi iar si traiesti iar clipa si iar suferi...si tot asa pana cand clipa aia devine invizibila,nu mai apare si tot de ce iti mai ramane de trait e moartea...mai bine traieste tu si clipa mea...

If you dare,
Come break me down
And then bury me…
And throw on my grave the ashes of the stars…
But you can’t do it,you coward!
You know that the moon is gonna shoot you right between your yellow eyes!
...But you know what? Let's die together!
It'll be such a heavenly way to die!

cuvinte

azi pentru unii nu mai inseamna nimic cuvintele frumoase care zboara pe langa noi din ce in ce mai rar,ce-i drept. si daca acum nu ne mai pasa de "esti frumoasa" ,"te iubesc" si multe altele ca astea,atunci n-o sa ne pese nici daca dispar,daca toti uita sa le spuna,daca devin necuvinte si nu mai pot fi rostite? defapt azi e greu sa mai crezi in cuvintele astea cand toti mint si atunci cand respira. de-aia nu ne mai pasa. acum credem ca si adevarurile sunt minciuni. la urma urmei,de ce sa nu recunoastem ca uneori nu putem face diferenta intre adevar si minciuna? stim cat de diferite sunt...si totusi cel mai des le confundam...si nu exista "minte-ma frumos"...expresia asta e o prostie. in fond,orice minciuna doare. minciuna nu poate fi frumoasa,chiar daca mincinosul te minte prin niste cuvinte care ti se par frumoase,te fac sa te simti fericit,dar nu stii ca sunt ireale,ca defapt nu a vorbit serios. hai sa mintim ca mintim si sa spunem adevarul!

Cand vii tu si imi calci in picioare visele,realizez ca devin mai buna,ca pot. Da,pot...desi am zis de multe ori ca nu mai pot. Pot chiar sa cant acum si cu vocea,in timp ce cant la chitara. Cand aveam visele intregi,pastrate bine in sertare,nu puteam. Acum pot canta si la chitara,si cu vocea...lacrimilor in acelasi timp. Nu-i asa ca e minunat? Tot raul e spre bine,mai ales acum cand nu mai ai ce sa imi iei...

ce-i azi? ce-i maine? o zi ca restul, in care ma voi naste doar pentru a muri...o zi in care imi rod unghiile in asteptarea unui telefon pe care nu il voi primi niciodata sau poate voi lenevi linistita printre perne si lumini difuze de august...cerneala pe degete,versuri in par,lacrimi pe buze...fulgerele si tunetele lumii de dincolo...gustul amarui al nucilor cazute pe marginea drumului spre tine...drum fara dus-intors, pe strada cu un singur sens...ochii albatrii,caprui si verzi ingropati in norul in spatele caruia apune soarele azi...piersica muscata din mana cersetorului de vise...mainile intinse ale lunii care incearca sa-mi impleteasca parul...cearceaful alb cu care nu ma invelesc niciodata...scrumul talpilor tale alergande care au strabatut kilometrii din mine...ani lumina intre noi si 2 cuvinte nespuse...un cer plin de stele intre umerii nostrii goi si un felinar care se plimba de la atriul meu drept la al tau, pe cordonul ombilical ce ne leaga inimile...un "tu" si un "eu" care nu ne vrem,nu existam,nu ne stim,ne uram si ne-am mai iubi un an lumina

Lunii,cu drag

 unde naiba e luna de 3 zile-ncoace? unde esti,nemarginito?...tie cine ti-a mai furat aripile?...cine a stins becul lui Dumnezeu si l-a lasat asa,pe intuneric,abia bajbaind sa ne mai dirijeze pe noi,muritorii fara destin...? cine ar fi crezut ca luna e muta...sau cine ar fi crezut ca ar exista cineva care sa ii vorbeasca lunii?...poate tu...eu una nu gandesc,n-am cum...sunt doar o umbrela,dar una care suporta multe ploi de stele...o umbrela cu un trecut ud de lumina laptoasa a lunii ce-mi peticea calea cu ode...despre voi si Dumnezeu...da,sunt umbrela ta din cuier sub care te-ai plimbat de atatea ori cu ea...sau poate sunt chiar "ea"...acum ar trebui sa devii si tu o umbrela ca sa nu  te mai gandesti atat...oricum nu vei stii niciodata.

10

10 minute pana maine si zeci de "maine" fara tine,fara nori...de 10 ori aceeasi dimineata cu miros de cafea amestecat cu parfumul tau...10 acorduri de chitara pe care degetele tale nu le vor citi nicicand in degetele mele ce-ti plang pasul,ceasul...care ramanea mereu in urma cu 10 minute doar ca sa intarzii la intalnirea picaturilor rare de ploaie ce ne spalau umbrele imbratisate...10 vise fara tine si un cosmar...zeci de ceasuri in care inima o sa se opreasca confundand pasii unui strain cu ai tai...00:00 si un "tu"...un "tu" care nu ma stie inca,nu m-a gasit inca si poate n-o sa ma gaseasca niciodata pentru ca...eu nu exist.

...Si in vene clocotea pulsul chitarilor noastre sarutandu-se,ancorate in iubire si in apusul clipei celei de pe urma...