El

Ploua. Se aud batai in usa. E El. Ii spun sa intre,il asteptam de ieri...nu stiu care din zilele trecute. Imi zambeste in coltul gurii...da,al gurii mele. El poate zambi cu buzele mele,iar eu cu ale lui. Ma rastigneste ca un al doilea Iisus in iarba proaspata a ochilor lui; il las sa pluteasca in agonie in marea de cafea a ochilor mei. Ne privim asa de cand s-a inventat ceasul...si poate ne vom mai privi asa pana se va inventa un dispozitiv de masurat fericirea din vene sau vieti. Aseaza-te...stai confortabil? E bine atunci...pentru ca dupa ceasul meu mai avem o viata si ceva ca sa ne iubim din priviri.