...mare,bere,lotiune de plaja...lipseste ceva...zborul de pescarus al verii care tot respira fluturi...zborul de plecare al valurilor...fluxul si refluxul sangelui nostru de scoici abia culese...

As vrea sa fiu acum in aceeasi camera cu restul lumiii...o camera cu pereti de vid si tavan instelat,o camera intunecata,fara curent electric si apa,o camera in care e doar o lumina slaba data de lumanarea lunii...o camera cu podea de iarba proaspata si maci...o camera fara ferestre prin care sa intre sau sa iasa rasaritul si apusul...Astea le gasesc doar in ochii tai. O camera fara pat sau sifonier. Daca mi-e somn ,iarba si umarul tau sunt tot ce am nevoie. Nu am nevoie de sifonier pentru ca nu am nevoie de haine. Imi port cuvintele nud,le las sa se perinde prin fata ta ca sa le poti desena o gura in care-ai sa le ingropi...Vreau doar o camera in care sa pot sta eu si restul lumii...restul lumii adica tu imbracat in cuvintele mele goale.

the real "me"

imi place la nebunie sa fiu unul din acele obiecte pierdute pe care il cauti cu disperare,iar cand il gasesti iti dai seama ca nu mai ai nevoie de el...bine,partea asta nu-mi place...imi place doar procesul de cautare...si te astepti sa ma gasesti acolo,pe raft,unde iti amintesti ca m-ai lasat...dar nu sunt chiar asa...sunt un obiect cu picioare si inima care a invatat sa nu te mai astepte in zadar...acum doar imi exersez zambetul de "adio" si cel de "m-am indragostit" pentru ca o sa se intample curand. nu pot si nu vreau "sa sufar" dupa tine. as minti.

.distanta nu se mai masoara in metrii,ci secunde...pacat ca intre noi sunt ani-lumina.

Plecare 2

Imi potolesc foamea de tine cu zatul unei cafele...Fiecare inghititura din apa asta vie te duce tot mai departe de mine...acolo unde oricum esti...Mi-e somn de pielea ta cu care ma inveleam si mi-e sete de buzele tale ce imi imbracau umerii in fiecare dimineata...Mi-e dor de dara de parfum pe care ai lasat-o pe noptiera, pe care o sorb in fiecare seara cand sting veioza fara tine...Mai beau o gura de cafea si parca e mai dulce acum, cand nu-ti mai vad incaltarile la usa. Cred ca ma prefac iar...dar cel putin asta e o noua zi  in care 1000 de oameni imi pot smulge 1000 de zambete. Ramai plecat!  De azi nu mai spun "te iubesc" decat oglinzii.

Iadul ploii

Alta zi din sirul ala de margele ude...Ploua iar si tu nu esti aici sa imi fi umbrela...Cerul e furios pe mine ca i-am rupt o bucata din marea verde in care se scalda norii...am rupt ochii tai din cer...tot ce i-a mai ramas a fost sa planga. O sa il las sa isi verse toate picaturile insangerate de dor peste chipul meu. Ma intind pe asfalt si strig : Ploua-ma! Ploua peste mine pana in ultima clipa din viata asta atat de plina de "el".

El

Ploua. Se aud batai in usa. E El. Ii spun sa intre,il asteptam de ieri...nu stiu care din zilele trecute. Imi zambeste in coltul gurii...da,al gurii mele. El poate zambi cu buzele mele,iar eu cu ale lui. Ma rastigneste ca un al doilea Iisus in iarba proaspata a ochilor lui; il las sa pluteasca in agonie in marea de cafea a ochilor mei. Ne privim asa de cand s-a inventat ceasul...si poate ne vom mai privi asa pana se va inventa un dispozitiv de masurat fericirea din vene sau vieti. Aseaza-te...stai confortabil? E bine atunci...pentru ca dupa ceasul meu mai avem o viata si ceva ca sa ne iubim din priviri.

Plecare

Si plec. Fara bani in buzunar,fara chei,ruj si zambete increzute. Fara amintiri cu tine si valuri mute. Azi e azi si am plecat. Tu esti ieri acum,uitat in nisipul uscat. Stiu ca ai schimbat yala,chiar daca n-am nici o cheie,doar cea care obisnuia sa fie a inimii mele. Ai schimbat si cearceafurile si locul tau din fotoliu. O sa pleci si tu acum din orgoliu. Ti-e frica de cei patru pereti fara mine-ntre ei. Ti-e frica de ceas fara minutul intai al orei.